Asa le zice Buna. Daca ar avea alta forma si am fi in Italia le-am spune gniocchi.. Nu-s ele foarte elegante, nici ca infatisare, nici ca denumire, dar sunt bune si simplu de facut. Si sunt de post. E cam greu sa stiu cantitatile, pentru ca Buna zice sa fac un aluat ca de galuste cu prune, dar pentru cine n-a facut galuste cu prune, indiciul asta e inutil .... asa ca am incercat sa cantaresc
ingredientele:
- 700 gr cartofi
- 150 gr faina
- 5 linguri pesmet
- 4 linguri zahar
metoda:
- se spala cartofii si se fierb in coaja in apa cu putina sare;
- se curata cartofii cat inca sunt calzi si se zdrobesc, ca pentru pireu;
- se amesteca cu faina cernuta, pana obtinem un aluat omogen; Buna zice ca daca amestecam prea mult, aluatul devine prea cleios - deci, nu amestecam prea mult;
- pe blatul de lucru infainat se aduna aluatul si se modeleaza in forma de cilindru cu diametrul de aprox 5 cm, care se taie apoi in bucati de 2 cm lungime;
- fiecare bucata sa rasuceste intre palme in forma de cilindru (arata cam ca niste degete .... );
- se pune apa la fiert intr-o cratita mare, cu putina sare; cand fierbe apa se pun vuţălele, una cate una, scuturand usor cratita sa nu se lipeasca una de alta;
- se fierb la foc mic, sa nu se destrame; sunt gata cand se ridica la suprafata; se scot din apa si se clatesc in strecuratoare cu putina apa rece;
- se prajeste pesmetul in putin ulei, apoi se amesteca cu zahar si se tavalesc vuţălele prin pesmet;
- se servesc ca atare, sau - pentru cine nu tine post - sunt foarte bune cu iaurt / smantana deasupra.
Mliam, amintiri din copilarie :)
RăspundețiȘtergereSa-i pun pe lista, pentru cand mai vii ? :D
RăspundețiȘtergereO s-o intreb si eu pe buna de chestia asta, oricum la gust, cum e? mai exact?
RăspundețiȘtergereWhatafy, la gust sumt la fel de simple si nesofisticate ca si ingredientele ce le contine : cartofi+faina+pesmetul cu zahar deasupra :)
RăspundețiȘtergereLe-am cautat dupa denumire fara sa sper ca o sa le si gasesc ! Da, si mama facea si tot asa le spunea, vuţăle. Ei bine, presupun ca originea denumirii lor vine din asemanarea formei lor cu niste radacini, (in speta cu cea de sparanghel - spargel in limba germana - care este foarte apreciat primavara in tot sudul germanieic si cu a carui forma sunt practic identice vuţălele ) care in limba germana se numesc ... wurzeln, cuvant a carui romanizare a generat cel care denumeste preparatul descris de tine. Este un preparat svabesc, are corespondent in bucataria traditionala svabeasca, mama a fost si ea de etnie germana si a mostenit la randul ei din familie obiceiul prepararii acestui produs.
RăspundețiȘtergereMerci pentru aportul in pastrarea intacta a bucatariei traditionale care ar fi pacat sa se piarda dosita in spatele invaziei de produse semipreparate ieftine dar si de calitate indoielnica de pe rafturile hipermarketurilor.
Eu va multumesc pentru lamurirea etmologiei cuvantului, nu am inteles niciodata de unde vine "vuţăle".
ȘtergerePronuntia cuvantului "wurzeln" este oarecum asemanatoare cu forma denumirii romanesti : Vu_ţăl'n ! De aici si presupunerea mea.
ȘtergereCu multa stima !