Paine dulce olandeza

Painea dulce olandeza - pe numele ei original "ontbijtkoek" (=prajitura pentru micul dejun) sau "peperkoek" (=prajitura cu piper) - a fost subiectul lunii decembrie 2014 la Daring Bakers. Este un fel de chec cu arome de turta dulce, care se serveste la micul dejun sau ca gustare, servit sub forma de felii unse cu unt.
Am incercat doua din cele trei retete propuse. Ambele checuri sunt aromate cu un amestec de condimente pentru turta dulce (mai jos este si reteta pentru acest amestec), unul dintre ele e indulcit bine cu zahar, iaral doilea, mai putin dulce, contine doar miere ca indulcitor; prima paine dulce oalndeza avut consistenta pe care imi inchipui ca o au originalele peperkoek, moale si putin umeda in interior si usor crocanta la exterior, insa la a doua a iesit un aluat destul de gros si lipicios, ca si cum ar fi fost nevoie de mai mult lichid. Am adaugat stafide in primul chec si nuci in cel cu miere, care nefiind atat de dulce a fost servit cu gem, pe langa untul traditional. O lingura din amestecul de condimente cantarea, in reteta originala, 15 grame, dar la mine (o fi fost mai afanat amestecul?) a avut doar 7 grame, si nu as fi pus mai mult, fiind suficient de aromat checul si asa.


amestecul de condimente pentru turta dulce:
- 3 linguri (20 g) scortisoara
- 1 lingurita (5 g) nucsoara
- 1/2 lingurita cuisoare macinate
- 1/2 lingurita cardamom macinat
- 1/2 lingurita piper alb
- 1.2 lingurita coriandru macinat
- 1.2 lingurita ghimbir macinat
- 1/2 lingurita nucsoara "mace" (tot un fel de nucsoara)
(- 1/2 lingurita anason, nu-mi place, nu am, n-am pus)

Peperkoek (Chec cu piper)

Reteta pentru aceasta paine dulce olandeza contine o lingura de sirop de trestie de zahar, din care nu am asa ca am marit putin cantitatea de lichid.

ingrediente:
- 125 g faina de grau integrala
- 125 g faina de secara
- 1 ou mare
- 230 ml apa calduta
- 1 lingura condimente de turta dulce (15 g in reteta originala, 8 la mine)
- 250 g zahar brun
- 1 3/4 lingurita praf de copt (8g)
- 50 g stafide

metoda:
- se incinge cuptorul la 180 grade C;
- se tapeteaza cu hartie de copt o tava de chec de 30x12 cm;
- se amesteca apa cu oul, zaharul si condimentele, pana cand se dizolva toate;
- se adauga faina si praful de copt; se amesteca cu o lingura de lemn pana cand faina e umeda; nu conteaza daca au ramas cocoloase de faina pe ici pe colo;
 - se toarna aluatul in tava pregatita si se coace 70 de minute (la cuptorul meu a fost gata in 60); e coapta cand scobitoarea infipta in mijloc iese curata;
- se lasa in tava 5 minute, apoi se scoate pe un gratar; se serveste la temperatura camerei.

Paine dulce olandeza cu miere

ingrediente:
- 125 g faina integrala de grau
- 125 g faina de secara
- 200 ml lapte
- 100 g miere
- 30 g unt
- 1 ou
- 2 linguri condimente pentru turta dulce (30 g in reteta originala, la mine doar 15)
- 10 g praf de copt
- un praf de sare
- 100 g nuci taiate mare
metoda:
- se tapeteaza  cu hartie de copt o tava de chec de 30x12 cm;
- se incinge cuptorul la 180 grade C;
- se pune pe foc laptele; cand incepe sa fiarba de adauga mierea si untul, amestecand pana se dizolva;
- intr-un bol se amesteca oul cu condimentele; se adauga incet laptele fierbinte, amestecand mereu; se adauga faina amestecata cu praful de copt, apoi nucile; se obtine un aluat destul de dens si oarecum lipicios;
- se toarna aluatul in tava de copt pregatita, se coace 45 de minute (70 in reteta originala).
Acest chec nu e deloc dulce, asa ca peste untul cucare se ung feliile, se poate adauga si gem.

Pofta buna!

Blog-checking lines:For the month of December, Andrea from 4pure took us on a trip to the Netherlands. She challenged us to take our taste buds on a joyride through the land of sugar and spice by baking three different types of Dutch sweet bread

Mince pies (tarte cu fructe uscate)

"Mince pies" sunt mini tarte care se pregatesc in bucatariile britanice in preajma Craciunului. Reteta lor vine, se pare, din secolul XIII, cand cruciatii au adus din Estul Mijlociu moda mancarurilor cu carne tocata, fructe si condimente, si intr-adevar numele umpluturii este si azi "mincemeat" (=carne tocata), desi reteta nu mai contine demult carne ci doar, eventual, osanza.  Eu am facut insa varianta cu unt pe care am gasit-o la "Joy of baking", adaptata pe ici pe colo in functie de gust si de ce aveam  (am inlocuit de exemplu coacazele rosii uscate cu gem de coacaze si am redus cantitatea de zahar, si pentru ca nu imi place romul am alcoolizat amestecul de fructe doar cu coniac). Umplutura se poate pastra la frigider, se spune, pana la o luna, daca i se adauga coniac o data pe saptamana. Eu am facut doar jumtate de portie, si asta a ajuns pentru doua ture de aluat deci nu a fost nevoie sa pastrez restul de umplutura decat cateva zile. Pentru tartute am folosit o forma de briose ceva mai mica decat cea pe care o consider normala, cea de fata avand diametrul bazei de 5 cm. De multe ori le-am vazut inchise cu un capac de aluat, dar mi s-au parut mai dragute doar cu o stea (ori floricica ori inima) din aluat asezata deasupra umpluturii.

ingrediente pentru aluat - 12 bucati:
- 175 g faina
- un praf de sare
- 1 lingura zahar (15 g)
- 100 g unt
- 3-4 linguri apa rece
ingrediente pentru umplutura (ajunge pentru 2 portii de aluat, se folosesc cam 350 g per portie):
- 75 g unt
- 120 ml apa (suc de mere fara zahar, in reteta originala)
- 1 mar mare curatat si ras
- 45 g stafide negre
- 45 g stafide aurii
- 75 g gem de strugurei
- 75 g merisoare uscate
- 50 g prune uscate, taiate (se pot folosi si curmale sau smochine)
- 50 g coaja de portocala in sirop, taiata marunt
- zeama si coaja rasa de la o lamaie
- 60 g  zahar brun
- 1/4 lingurita scortisoara
- 1/4 lingurita nucsoara
- un praf de ghimbir pudra
- un praf de cuisoare macinate
- un praf de sare
- 80 ml coniac
metoda:
- se pregateste intai umplutura: se pun toate ingredientele intr-o cratita, pe foc; se fierbe 30 de minute, amestecand des;
-  pentru aluat: se amesteca faina cu sarea si zaharul in bolul robotului de bucatarie; se adauga untul rece taiat cubulete; se amesteca pana cand compozitia are aspect de firmituri; cu robotul pornit se adauga apa, lingura cu lingura, si se amesteca pana cand se aduna aluatul;
- se inveleste in folie de plastic, se aplatizeaza si se lasa in frigider minim 30 de minute;
- se incinge cuptorul la 200 grade C;
- se intinde aluatul pe blatul usor infainat pana ajunge la 3 mm grosime;
- se decupeaza discuri putin mai mari decat formele de copt - in cazul de fata, diametrul discurilor e de 7 cm; se aduna resturile de aluat, se intind din nou, si se decupeaza discuri in continuare pana cand sunt 12 bucati, apoi se decupeaza forma dorita pentru asezat deasupra;
- se aranjeaza discurile de aluat in forma de briose; se pune o lingurita si jumatate de umplutura in fiecare tarta, apoi se aseaza deasupra forma decupata;
- se coc tartele aproximativ 15 minute, pana cand se rumeneste usor aluatul;
- se lasa 5 minute in tava, apoi se scot pe un blat de racire.
Se servesc calde sau reci, pudrate sau nu cu zahar pudra.

Pofta buna!

Prajitura Snickers

Pajitura Snickers e foarte consistenta si foarte dulce, dar se poate spune ca daca-i prajitura, atunci trebuie sa fie dulce! Mie mi s-a parut cam prea dulce (chiar daca am redus cantitatea de zahar din crema si am pus mai putina ciocolata alba), dar pastrez reteta pentru atunci cand imi va cere cineva o prajitura super-dulce. In loc de glazura de ciocolata de deasupra (modelul cel mai des intalnit) sau de decorul de bobite de ciocolata, am ras o tabla de ciocolata cu lapte (ca nuanta nu se potriveste cu caramelul dar la gust se asorteaza perfect). Cu toate ca batonul cu ciocolata cu acelasi nume contine arahide, observ ca aproape toate retetele de prajitura Snickers de pe internet au nuci, si cum la mine ideea principala era sa consum din rezervele de nuci, le-am folosit si aici.

var. 2022: blatul copt 25',
arahide in crema caramel,
ciocolata topita + ulei deasupra

ingrediente blat:
- 6 albusuri
- 200 g zahar
- 200 g nuca macinata
- 45 g faina
- 7.5 g bicarbonat
glazura alba:
- 125 g ciocolata alba
- 1 lingura ulei de floarea soarelui
crema:
- 150 + 50 g zahar
- 200 g unt
- 6 galbenusuri
- 250 g nuca zdrobita
desupra:
- 100 g ciocolata cu lapte
metoda:
- se incinge cuptorul la 180 grade C;
- albusurile  cu zahar se bat spuma tare;
- se cerne faina si bicarbonatul, apoi se incorporeaza impreuna cu nucile in spuma de albus, cu ajutorul unei spatule, cu miscari largi de jos in sus;
- se toarna compozitia intr-o tava tapetata cu hartie de copt (18x28 cm tava mea), se niveleaza si se coace 25-30 de minute; cum n-am mai copt blat de albusuri cu nuca, am lasat-o cam mult la cuptor pentru ca partea de deasupra ramane mai alba decat centrul; cu toate ca a fost copt 40 de minute, blatul nu a fost prea sec si nici un avea gust de ars cum ar putea sugera culoarea);
- dupa ce s-a racit batul se desprinde de hartia de copt si se aseaza inapoi in tava, pe aceeasi hartie;
- se topeste ciocolata alba, la foc foarte mic in vas cu fund dublu sau la baie de aburi; se adauga uleiul si se amesteca bine, apoi se toarna peste blatul copt; se lasa la racit;
- se freaca cele 6 galbenusuri cu 50 g zahar;
-  se caramelizeaza restul de 150 g zahar; cand zaharul topit a ajuns la culoarea de caramel se adauga untul taiat bucati si se amesteca pana cand se incorporeaza complet;
- se adauga spuma de galbenusuri, treptat si amestecand continuu;
- se tine crema pe foc, amestecand, pana cand fierbe 5-6 minute, timp in care se si ingroasa;
- se ia de pe foc si se adauga nucile zdrobite (intr-o punga, cu sucitorul, nu foarte marunt).
- se lasa crema sa se raceasca, apoi se toarna peste prajitura; crema mea era cam tare deja asa ca am turnat-o calduta, motiv petru care ciocolata alba s-a topit pe alocuri;
- dupa ce s-a racit si acest strat se acopera cu ciocolata rasa.

Pofta buna!

P.S. Reteta-i furata dintr-un laborator de cofetarie in care ma aflam cu ocazia practicii "facute" in vederea obtinerii diplomei de mai jos. Am furat-o la propriu, pentru ca am intrebat daca pot sa copiez o reteta, mi s-a spus foarte pe larg ca retetele sunt secrete, fiecare cofetar o are pe-a lui etc-etc-etc de parca ere vorba cel putin de a opta minune a lumii si marca inregistrata pe de-asupra... Am gasit insa reteta super-secreta pe mai multe bloguri, aceeasi reteta,  motiv pentru care nu mai inteleg deloc de ce era atat de bine pazita cea din laborator, si nici nu mai sunt asa de sigura ca eu am furat-o.
Iata si diploma - inca nu stiu in ce mod, dar sper sa-mi foloseasca la ceva intr-o buna zi!

Mancare de pui cu linte si mei

Iata o mancare adevarata (nu gustare, pasta de uns pe paine sau sandwich) care se face repede. Sursa de inspiratie este reteta aceasta de "pui cajun", nume care vine de la amestecul de condimente tipic bucatariei cajun (adica a populatiei din statul american Louisianna provenita din canadieni francezi exilati acolo la sfarsitul secolului XVIII). Am cumparat gata facut amestecul de condimente care contine: chimion, ceapa si usturoi deshidratate, paprika, piper negru, oregano, rozmarin, cayenne, sare de mare. Reteta mancarii continea insa si quinoa, fata de care, fara sa fi mancat vreodata, am o asemenea repulsie incat ma si mir ca am citit reteta; stiu ca e foarte la moda dar nu ma intereseaza deloc sa mananc alimente care vin de la mii de kilometri departare; eu cred ca hrana care se gaseste in zona in care m-am nascut este cea mai potrivita pentru mine, si cum cu portocalele si bananele au ajuns deja sa-mi para la fel de obisnuite ca si merele, incerc sa nu imi fac si alte pasiuni culinare exotice. (Sigur ca o voce carcotasa poate sa-mi spuna ca nu creste cayenne in ograda mea, dar la condimente am dezlegare.)  M-am gandit sa inlocuiesc vestita quinoa cu ceva autohton, acum uitat dar folosit des in vechime, probabil chiar pe vremea dacilor: meiul. A iesit o mancare foarte buna, aromata si satioasa, care s-ar putea numi "pui cajuno-dacic".

ingrediente:
- 1 piept de pui (aprox. 500 g)
- 1 ceapa rosie mare
- 1 lingura ulei de floarea soarelui
- 1 lingurita cu varf din amestecul de condimente cajun
- 100 g mei
- 1/2 conserva de linte
- 50 g caise uscate
metoda:
- se incalzeste cuptorul la 200 grade C;
- carnea se taie in bucati de dimensiunea unei imbucaturi, apoi se amesteca bine cu o lingura de ulei si condimente;
- ceapa se taie solzisori; se aranjeaza intr-o tava, in strat subtire, iar deasupra se aseaza bucatile de carne;
- se coc 20-25 de minute;
- intre timp se clateste meiul in apa de 2-3 ori, pana cand apa folosita e limpede;
- se pune meiul la fiert cu 500 ml apa (aproximativ; eu am pus 200 ml si am tot adaugat, pe masura ce se evapora);
- cand meiul e fiert (dureaza cam 10-15 minute; se gusta bobitele pentru a verifica daca sunt moi) se adauga lintea si caisele uscate taiate fasii; se mai fierbe totul 5 minute;
- se adauga in cratita cu mei continutul tavii (pui+ceapa) si se amesteca bine. Putin patrunjel deasupra si:
Pofta buna!

Tarta cu jeleu de struguri

Cand am facut jeleul de struguri vazusem deja in cartea cea frumoasa numita "Tarts and pies" aceasta minunatie, ea fiind motivul principal pentru care am facut cele 3 portii de jeleu de pus pe iarna. E o tarta destul de subtire, si nu trebuie mai multa umplutura pentru ca jeleul e foarte aromat, are un gust dulce-acrisor care se combina perfect cu crusta crocanta cu unt. Intra cu siguranta in "top 10" al tartelor dulci!

ingrediente:
- 300 g faina 000
- 50 g zahar tos
- un praf de sare
- 200 g unt 80% grasime
- 60-70 ml apa rece
- 1 ou batut usor
- zahar pentru presarat deasupra
- 1 borcan jeleu de struguri
metoda:
- se face aluatul in robotul de bucatarie: se amesteca faina cu zaharul si cu sarea; se adauga untul rece taiat cubulete; se amesteca pana cand compozitia are aspect de firmituri; se adauga apa - incepeti cu 60 ml si adaugati treptat, cate putin, pana cand aluatul se aduna;
- se formeaza doua discuri de aluat care se invelesc in folie de plastic si se lasa in frigider minim o ora, cel mai bine peste noapte;
- pe blatul usor infainat se intinde o bucata de aluat, pana cand ajunge la grosimea de 3 mm; reteta originala spunea sa folosim o tava de 22 de cm diametru, de care nu am (!!!!...?...!!!) asa ca am intins aluatul ceva mai subtire, tava mea avand cam 26 cm, si a trebuit sa folosesc un borcan intreg de jeleu, nu doar 240 ml  cum spunea reteta originala;
- se aseaza aluatul in tava de copt; se intinde si cealalata bucata de aluat care va deveni capacul tartei; se aseaza pe o tava mai mare, pe hartie de copt; se pun la frigider pentru 30 de minute ambele foi de aluat;
- cand s-a intarit putin se scoate aluatul-capac din frigider si se decupeaza un "ciorchine" cu ajutorul a doua forme metalice - una de 1 cm, cealalta de 2.5 cm diametru; eu am folosit o forma de decupat scones si un dui; cu un cutit cu varf ascutit se decupeaza codita ciorchinelui;  se pune iar la frigider pentru 30 de minute;

- se incinge cuptorul la 190 grade C;
- se intinde un borcan de jeleu de struguri pe baza tartei; se ung marginile cu ou batut; se aranjeaza deasupra capacul, centrand modelul decupat; se preseaza cu grija marginile, apoi se taie surplusul cu un cutit; se unge tarta cu ou batut, se presara zahar tos si se pune din nou la frigider pentru 30 de miunte;
- se coace tarta 15 minute, apoi se scoate si se loveste usor de blatul de lucru pentru a scoate bulele de aer; se coace mai departe 15-20 de minute.
Se taie doar cand s-a racit complet. Se poate servi cu frisca, dar mie mi-a placut cu iaurt.

Pofta buna!

Bucatele crocante de pui cu parmezan

Pe numele lor orginal "chicken nuggets", bucatelele astea crocante sunt un fel de pui pane la care, fiindca bucatile de carne sunt mici, este mult mai multa crusta decat la snitelul clasic facut din ditamai bucata de carne. Se pot gati si in cuptor, dar mie nu imi ies asa de bune ca cele prajite, mi se pare ca ia mai mult timp sa se rumeneasca si carnea devine prea uscata, asa ca mai am de studiat. Cu toate ca nu-mi place sa stau langa tigaie sa prajesc (orice), nuggets de genul asta imi plac asa de mult incat merita sarcificiul, din cand in cand. Merg bine cu un sos din conopida (nu strambati din nas ca-i bun) cu usturoi si iaurt - conopida fiarta, zdrobita, racita, amestecata cu putin ulei de masline, usturoi tocat, iaurt si sare.

ingrediente:
- 700 g piept de pui
- 60 ml ulei pentru prajit
- 2 oua mari batute cu o lingurita apa
- 2 linguri cu varf de faina integrala
- 1 cana pesmet
- 1/2 cana parmezan ras
- 1 lingurita sare
- 1 lingurita rozmarin
- 1/4 lingurita usturoi granulat
- 1/4 lingurita ceapa pudra
- 1/2 lingurita boia
- 1/4 lingurita piper cayenne
- 1 lingurita coaja de lamaie
metoda:
- carnea de pui se taie in bucatele d 1-2 cm;
- se amesteca toate ingredientele de la pesmet inclusiv in jos;
- se trec bucatile de pui prin faina;
- se scutura excesul de faina, se trec bucatile de carne prin ou, apoi prin amestecul cu pesmet si parmezan;
- se prajeste carnea, in transe, pe ambele parti.
Se serveste cu cartofi, salate, sosuri de orice fel - aici, sosul de conopida cu usturoi.

Pofta buna!

Cheesecake cu nuci si sirop de artar

Se gaseste de cumparat in Cluj un cheesecake foarte bun, chiar surprinzator de bun pentru unul "de magazin", care are nuci macinate in blat. Cautand pe google inspiratie sa fac si eu ceva asemanator, am gasit aceasta reteta, pe care am adaptat-o inlocuind nucile pecan cu nuci autohtone, iar sosul de deasupra l-am injumatatit, e dulce (dar foarte bun) si mi se pare suficient cat am avut. Este un cheesecake tomnatic, mi se pare, probabil din cauza condimentelor care amintesc de placinta cu dovleac sau de turta dulce.

ingrediente:
- 250 g biscuiti digestivi
- 140 g unt
- 1/2 lingurita ghimbir pudra
- 200 g nuci
- 750 g crema de branza
- 270 g smantata
- 150 ml sirop de artar
- 85 g zahar
- 3 oua
- 4 linguri faina
- 2 ligurite rase scortisoara
- 1/2 ligurita nucsoara
- 2 lingurita esenta de vanilie
pentru sos:
- 100 ml sirop de artar
- 50 g unt
- 1 lingura zahar
- un praf de sare
metoda:
- se incinge cuptorul la 200 grade C;
- se unge cu unt si se tapeteaza cu hartie de copt o tava patrata cu latura de 23 cm ;
- se zdrobesc biscuitii in robotul de bucatarie; se adauga ghimbirul, untul topit si nucile; se maruntesc toate, impreuna, pan cand nucile sunt tocate dar inca se mai vad bucatele ici-colo;
- se aseaza amestecul in tava, uniform, presand cu dosul unei linguri; se coace 10 minute apoi se scoate din cuptor;
- tot in robotul de bucatarie, folosind telul de aceasta data, se pregateste crema: se bate branza cu smantana pana se obtine un amestec omogen; se adauga siropul de artar, zaharul, ouale, faina, esenta de vanilie, scortisoara si nucsoara; se amesteca bine;
- se toarna compozitia peste blatul de biscuiti; se coace 15 minute, apoi se reduce temperatura la 110 grade C si se mai coace 30 de minute; se stinge focul si se lasa prajitura in cuptor inca 2 ore, apoi se scoate si cand ajuge la temperatura camerei se pune in frigider pentru cel putin o ora;
- pentru sos se pun toate ingredientele intr-o craticioara; se fierb la foc mic 4-5 minute, pana cand zaharul s-a dizolvat si sosul s-a ingrosat putin; se lasa la racit si se toarna peste cheesecake cand se serveste (daca e prea gros sosul se poate incalzi putin).
Se pot pune 50 g nuci tocate mare in acest sos, mie mi s-a parut mai interesant sa se simta gustul de nuca doar din crusta, dar e bun si cu extra-nuci.

Pofta buna!

Salata cu varza de Bruxelles, merisoare si crutoane invelite in sunca

Cu varzutele de Bruxelles poti sa greseseti usor o mancare: daca sunt fierte prea mult devin moi, urate la culoare si nici la miros nu prea imbietoare. Dar imi plac foarte mult coapte, rasfirate pe tava cuptorului ca sa se rumeneasca bine, in consecinta mi-am imaginat ca trebuie sa fie bune si rumenite prin prajire. Salata asta e putin ciudata prin combinatia de sarat cu dulce, dar e exact la fix pe gustul meu: varzute rumenite bine (o delicatesa oricum, de data asta, pentru ca sunt din gradina mea), merisoare dulci-acrisoare, crutoane crocante invelite in sunca, nuci prajite, sos putin acrisor, doar cat sa trezeasca ingredientele salatei, si peste toate astea - parmezan!

ingrediente:
- 500 g varzute de Bruxelles
- 1 lingura de ulei
- 50 g nuci tocate mare
- 75 g merisoare uscate
pentru crutoane:
- 50 g sunca (felii foarte subtiri)
- 1 felie mare de paine nu foarte proaspata
- ulei de masline, piper
pentru sos:
- 1 lingura otet de mere
- 1 lingurita mustar
- 1 lingurita miere
- 70 ml ulei de masline
- sare, piper, cimbru
in plus:
- felii subtiri de parmezan
metoda:
- se prajesc nucile intr-o tigaie fara ulei, 2-3 minute, amestecand des;
- se curata varzutele de foile exterioare, se spala bine, se lasa la scurs, eventual se sterg cu servet de hartie; se taie in doua;
- se incinge o lingura de ulei; se prajesc varzutele, lasandu-le neatins primele 2-3 minute, apoi amestecand din cand in cand;
- se incinge cuptorul la 200 grade C;
- se taie felia de paine in bastonase de 1 cm latime si 2 cm lungime; se invelesc in fasii de sunca, se aseaza pe o tava cu hartie de copt, se presara piper si se stropesc cu putin ulei de masline; se coc 10-15 minute;
- se pun intr-un borcanas toate ingredientele pentru sos; se inchide bine capacul, se scutura borcanasul, energic, pana cand sosul devine omogen;
- se amesteca varzutele cu mersioare si nucile prajite, se toarna sosul, se amesteca;
- se serveste salata alaturi de crutoanele cu sunca, cu cateva fasii de parmezan ras deasupra.

Pofta buna!
Sursa

P.S.  Se pot gati varzutele si in cuptor, rasfirate pe hartie de copt, cam 20 de minute la foc mediu; langa ele pot sa stea si feliile de sunca care odata coapte devin crocante si sfarmicioase. Iese o salata asa de buna ca uiti de crutoane!

Tort Sacher

Tortul Sacher, inventat in 1832, este un celebru desert vienez a carui reteta este secreta si a constituit motiv de intense lupte legale intre Hotel Sacher si cofetaria Demmel pentru a stabili cine e indreptatit sa foloseasca acest nume pentru tortul sau. E un tort simplu, alcatuit dintr-un blat cu ciocolata, gem de casie si glazura de ciocolata, neinsiropat, servit cu frisca neindulcita. Mie nu mi-a iesit bine glazura de ciocolata, dar fiind reteta propusa la  "Daring Bakers" pentru provocarea lunii octombrie, vi-l arat chiar asa imperfect cum e, poate cineva vrea sa-l faca pentru 5 decembrie cand se sarbatoreste "Ziua Nationala a Tortului Sacher". Puteti incerca glazura buclucasa, sau puteti acoperi tortul cu ganache - important e sa folositi o ciocolata buna la gust.

ingredinte - petru blat:
- 125 g ciocolata amaruie taiata marunt
- 125 g unt la temperatura camerei
- 125 g zahar pudra
- 6 oua la temperatura camerei
- 1 lingurita esenta de vanilie
- 100 g zahar tos
- 125 g faina
- praf de sare
pentru  glazura de caise:
- 400 g gem de caise
- 30 ml rom, ori vre-un licior, ori apa - eu nu am pus nimic pentru ca gemul era cam lichid
pentru glazura de ciocolata:
- 200 g zahar tos
- 120 ml apa
- 115 g ciocolata amaruie
pentru scris si decor:
- 50 g cicolata amaruie
- 1/2 - 1 lingurita ulei de floarea soarelui

metoda:
- se incinge cuptorul la 190 grade C;
- se pregateste o tava de 23 cm cu pereti detasabili: se ung cu unt si se pudreaza cu faina peretii, iar fundul se tapeteaza cu hartie de copt;
- se topeste ciocolata pe baie de aburi; se lasa deoparte, amestecand din cand in cand, pana se raceste;
- se freaca untul pana devine o crema usoara si spumoasa (eu nu prea inteleg cum vine asta, mie  nici o crema de unt nu-mi  pare a fi spumoasa... );
- se adauga, treptat, zaharul pudra, apoi galbenusurile unul cate unul si esenta de vanilie, curatand peretii vasului de cateva ori;  se adauga ciocolata topita si se amesteca bine;
- separat se bat spuma albusurile cu o lingura din  zaharul tos; dupa ce  s-a format spuma, se adauga treptat si restul de zahar si se bat albusurile in continuare pana cand spuma devine lucioasa;
- se adauga o treime din spuma de albusuri la compozitia de ciocolata si se amesteca viguros; cand amestecul a devenit omogen se adauga si restul de spuma, incorporand-o cu grija, cu ajutorul unei spatule;
- se amesteca faina cernuta cu un praf de sare; se adauga  jumatate din amestec la crema cu ciocolata, se incorporeaza cu miscari de jos in sus, cu aceeasi spatula, apoi se incorporeaza si restul de faina;
- se toarna aluatul in forma pregatita, se niveleaza si se coace blatul 35-45 de minute, pana cand trece testul scobitorii;
- se lasa blatul la racit in tava 10 minute, apoi se trece un cutit ascutit intre blat si peretii tavii; se scoate blatul din tava, se desprinde hartia de copt de sub el, apoi se lasa sa se raceasca complet pe un gratar;
- se pregateste glazura de caise fierband gemul (cu rom, daca folositi) - pana cand se ingroasa si clocoteste cu bulbuci, uniform pe toata suprafata; se strecora, daca nu e prea fin;
- se aseaza blatul cu partea de jos, netea si perfect dreapta, in sus; se taie in doua,  se unge blatul de jos cu jumatate din gemul cald, se aseaza deasupra cealalta jumatate de blat, se unge si aceasta cu gem; se lasa sa se raceasca;
- se pregateste glazura de ciocolata, teoretic asa: se fierbe apa cu zahar la foc mediu, pana cand siropul ajunge la 112 grade C - verificand cu un termometru pentru bomboane; se adauga ciocolata tocata si se amesteca bine; in cazul in care compozitia s-a intarit prea tare se adauga putina apa; lucrand repede se toarna glazura pe tort, intai pe margini si apoi la mijloc; se niveleaza cu o spatula metalica; cu tot cu termometru si lucrand cu mare atentie, pentru ca stiam ca e greu de facut, tot nu mi-a  iesit - s-a intarit in clipa in care a ajuns pe tort; am acoperit dezastrul cu un ganache din ciocolata, frisca si unt; inainte de a se intari glazura se muta tortul pe un platou; se lasa la rece;
- pentru decor se topeste ciocolata intr-o cratita cu fund gros, la foc mic, se adauga putin ulei; se toarna intr-o punguta care se taie la varf; se scrie cuvantul Sacher si se orneaza cu cateva  linii ondulate - se poate face o proba pe hartie de copt.
Se taie felii cu un cutit bine ascutit, sters dupa fiecare taiere, si se serveste cu frisca neindulcita.

Pofta buna!

P.S. Iata si o imagine a originalului vienez:

Hm.....


Blog-checking lines:
The October Daring Bakers’ challenge was brought to us by Korena of Korena in the Kitchen. She took us to Austria and introduced us to the wonders of the Sachertorte.

Bulgarasi cu fulgi de porumb si ciocolata

Aceste bile / bombe / bulgarasi, ca nu prea stiu cum sa le spun, se fac foarte usor, insa au un mare defect: sunt atat de pline de calorii incat am impresia ca ar trebui mancate numai in caz de mare slabiciune trupeasca sau scadere a glicemiei. Fiind atat de dulci merg bine cu o cana de lapte sau iaurt, si cred ca ar fi chiar interesanta  o varianta fara zahar adaugat, fiind suficient cel adus de ciocolata si de stafide.

ingrediente:
- 150 g ciocolata - am pus 100 g ciocolata 55% cacao si 50 g ciocolata cu lapte
- 100 g fulgi de porumb (neindulciti)
- 75 g unt
- 100 g zahar
- 30 ml apa
- 50 g nuci
- 50 g stafide
metoda:
- se pune untul, apa si zaharul intr-o cratita si se incalzesc la foc mic pana cand se dizolva zaharul; se ia de pe foc;
- se toaca mare nucile si ciocolata, iar fulgii de porumb se zdrobesc pe ici pe colo, daca sunt bucati prea mari;
- se pregateste o tava cu forme din hartie pentru briose, sau o forma de silicon - diametrul de 3 cm mi s-a parut cel mai potrivit;

- se rupe bucati ciocolata si se adauga peste siropul cald; se amesteca pana cand se topeste ciocolata; se adauga nucile si stafidele, se amesteca astfel incat sa fie bine acoperite cu ciocolata;
- se adauga fulgii de porumb, se amesteca totul, apoi se pune cate o lingurita de compozitie in hartiile sau formele de silicon pregatite, presand usor; se poate pune deasupra fiecarui bulgaras o stafida, o jumatate de nuca, o cireasa confiata etc.
- se lasa 2-3 ore intr-un loc racoros, apoi sunt gata de mancat.

Pofta buna!

Panna cotta cu jeleu de struguri

Jeleul de struguri e pentru mine descoperirea anului in materie de borcane puse pe iarna: l-am testat, in portie mica, pe o panna cotta, dupa care au urmat 3 ture de jeleu in borcane, pus pe iarna. Am citit ca merge bine pe un platou cu branzeturi, sau uns pe paine cu unt de arahide, e bun pentru lipit fursecuri cu el sau alte prajituri unde trebuie un gem acrisor (de exemplu: Arlechin), sau pe un cheesecake. Are un gust intens, concentrat, e destul un strat subtire pentru a trezi chiar si o panna cotta lesinata.
Metoda de prepare a jeleului e identica fie ca se va folosi pe loc, fie pentru pus pe iarna. Cel din urma se pune fierbinte in borcane sterilizate, se inchide capacul, se lasa borcanele 5 minute pe capac, dupa care se pun la racit in paturi - cu capul in sus, de data asta. Din 3 kilograme de boabe de struguri, de exmplu, am obtinut 2.2 l suc, am adaugat 1 kg zahar si zeama de la o lamaie (65 ml, de data asta) si au iesit 6 borcane de jeleu (plus inca putin, pentru gustat). Teoria spune ca gemul trebuie fiert pana ajunge la 104 grade C, dar cel pentru panna cotta nu l-am lasat sa fiarba asa de mult si a avut intr-adevar o consistenta de sos gros, nu de jeleu. Urmatoarele le-am fiert "ca la carte" (cam o ora mi-a luat) si sunt intr-adevar bine inchegate (poza - la iarna, cand deschid borcanul). Retele pe care le-am studiat cereau zahar cu pectina, din care nu am, asa ca la ultima tura de jeleu am fiert in prima faza, impreuna cu strugurii, un mar taiat in 8 - cu coaja si cu samburi cu tot; nu cred sa existe o diferenta semnificativa fata de tura fiarta pana la 104 grade C, dar fara mar. Strugurii sunt si ei dintre fructele care au multa pectina, dupa cum se vede in graficul de aici - de unde am aflat si faptul ca zeama de lamaie (un acid) contribuie la inchegarea pectinei - lipsa lui ar putea sa fie cauza pentru care unele gemuri nu vor nicicum sa se ingroase (am patit-o).


ingrediente - pentru 6 portii:
- 200 ml lapte gras
- 400 ml frisca lichida
- 1 plic granule de gelatina (10 g)
- 100 g zahar
- semintele unei pastai de vanilie
pentru jeleu:
- 1 kg struguri rosii
- 300 g zahar
- 1 lingura zeama de lamaie

metoda:
- se pun boabele de struguri intr-o cratita pe foc mic si se lasa 5 minute pana cand incep sa lase zeama; se amesteca, se mai lasa 5 minute, apoi se zdrobesc cu un instrument pentru zdrobit cartofii; se lasa la fiert, zdrobind fructele din cand in cand, 10-15 minute;
- se aseaza o strecutratoare fina (plasa de sarma, nu din cea metalica cu gauri rotunde) deasupra unui vas incapator; se toarna strugurii in strecuratoare si se lasa la scurs cel putin o ora - preferabil peste noapte;
- paranteza : pentru jeleul de pus in borcane, adica o cantitate mare de struguri, se strecoara in mare cate 2-3 polonice de struguri, apoi se lasa in strecuratoare, peste noapte, cojile si samburii care se preseaza bine inainte de a fi aruncati; am incercat si scurs in tifon+strecuratoare : zeama nu a fost mai fina sau mai transparenta, dar un avantaj ar fi ca se  pot stoarce cojile in saculetul de tifon;
- se obtine cam 550-600 ml de suc; se adauga 300 g zahar (la toate turele de jeleu am folosit proportia 1:2 (g zahar : l suc) si o lingura de zeama de lamaie; se pune totul la fiert si se fierbe, amestecand din cand in cand, pana cand trece testul dulceturilor (farfurioara, picatura, urma degetului... ) pentru cei cu ochi format, sau pana cand termometrul de dulciuri arata 104 grade C (pentru cei mai tehnici si fara ochi format, inca); pentru jeleul de folosit la panna cotta cred ca nu e nevoie de o fierbere atat de indelungata (care ar aduce panna cotta si jeleul la aproximativ aceeasi consistenta) - eu am fiert jeleul mai putin, doar cat sa dea in clocot plus inca 10 minute, astfel ca a ramas mai moale decat panna cotta pe care o invaluia la fiecare lingurita ce iesea din pahar...
- pentru panna cotta: se inmoaie granulele de gelatina in 100 ml apa rece; se pune la foc mic frisca amestecata cu lapte, semintele de vanilie si zahar, amestecand astfel incat sa se dizolve zaharul, si se lasa pana e gata sa fiarba; se ia de pe foc, se lasa sa se raceasca putin, se adauga gelatina si se amesteca bine; se lasa in bucatarie pana ajunge la temperatura ambianta, apoi se toarna in pahare care se acopera cu folie alimentara si se pun in frigider;
- dupa 2-3 ore, cand panna cotta s-a inchegat, se toarna deasupra un strat de jeleu de struguri la temperatura camerei; se pune in din nou in frigider pentru o ora.

Pofta buna!

Doua aperitive grecesti: salata de vinete si bouyourdi

Amintiri culinare la sfarsit de vara: doua aperitive grecesti, unul cald si unul rece, care se fac foarte usor, notate aici ca sa nu le uit de simple ce sunt, cu toate ca nu-mi ies atat de bune ca originalele ... Poate in Grecia sunt mai bune din vina peisajului, sau poate mai sunt secrete neghicite, bine ascunse in aparenta banalitate a acestor gustari. Probabil exista variante si nuante locale pentru ambele feluri de mancare, iar cele de fata sunt doar ce am gustat eu. Mi-a ramas gandul si la o "pita" care inca nu imi iese ca a lor: un blat dospit dar subtire, cu usturoi si oregano, servita pe post de paine (daca stii ce sa ceri). Toate, cu ingrediente de sa le numeri pe degetele unei maini: vinete+ustuoi+feta+ulei de masline+zeama de lamaie, feta+rosii+ardei iute+ulei de masline, aluat+oregano+ulei de masline+usturoi.

Salata de vinete greceasca

Cu toate ca salata noastra de vinete cu maioneza si ceapa imi place enorm de mult, am incercat sa fac acasa salata de vinete greceasca - sau poate ar trebui sa-i spun "athosiana", de la Athos - numele tavernei unde am mancat-o. Am facut asa: la doua vinete mici, coapte si tocate, am adaugat un catel mic de usturoi tocat, ulei de masline - cam 6 linguri, putina sare, o lingura de zeama de lamaie si o lingura de feta rasa pe razatoarea mica (cred ca feta in salata de vinete era nota originala a tavernei mai sus pomenite) - amestecate bine, dar nu frecate adtfel incat sa se "umfle" salata. Se poate turna deasupra putin ulei de masline, o maslina in varf, si gata. 

Bouyourdi

Mare iubitoare de branza ce sunt, ma mir ca abia acum am aflat de aceasta mancare - branza cu rosii la cuptor. Se face asa: se iau doua rosii, se oparesc, se decojesc si se taie cubulete. Se da pe razatoare o bucata de feta (cred ca merge si telemea, una nu foarte zemoasa) - cam 200 grame. Se toaca marunt o lingura de ardei iute. Se stropeste cu ulei de masline un vas mic care se poate pune in cuptor, se pune un strat de rosii, apoi unul de feta, deasupra se presara ardei iute; se stropeste cu ulei si se reiau straturile - rosii, feta, ardei iute etc. Se coace la 180 de grade C, 30 - 40 de minute.

Pofta buna!

Gem de rubarba si ghimbir

Nu stiu daca este inca sezonul rubarbei: am citit ca se culeg tulpinile doar pana la Sanziene, astfel incat planta sa aiba timp sa se dezvolte suficient pentru a rezista peste iarna. Am doua tufe tinere, plantate doar in primavara asta, dar care au crescut atat de mult din iunie incoace incat mi-e mila sa le las nebagate in seama...  Imi aduc aminte ca Buna ne facea compot si prajitura cu rubarba in luna iulie, pana spre august, deci daca se poate culege in august, merge si in septembrie ...  voi vedea la primavara daca le-am facut rau sau nu tufelor cu aceastra recolta. 
Rubarba da un gust minunat oricarui desert in care l-am folosit, asa ca mi-am imaginat ca si gemul o sa-mi placa foarte mult. Gemul meu nu are culoarea frumoasa a modelului, probabil depinde de specia de rubarbar. Combinatia cu ghimbirul este de nota 10, as putea incerca chiar mai mult ghimbir la urmatoarele probe.

ingrediente (pentru 7 borcane):
- 2 kg rubarba curatata, taiata felii de 1.5-2 cm
- 800 g zahar
- coaja si zeama (30 ml, aici) de la o lamaie
- 15 g ghimbir
metoda:
- se pune zaharul intr-un bol mare, de sticla sau ceramica (asa zice bbcgoodfood, nu stiu de ce, s-ar putea sa reactioneze vre-o substanta din rubarbar cu un vas metalic?); deasupra se pun bucatile de rubarbar, zeama si coaja de lamaie, ghimbirul curatat de coaja si dat pe razatoare; se acopera vasul cu folie alimentara si se lasa de seara pana dimineata;
- a doua zi se fierbe gemul, amestecand usor din cand in cand, 15-20 minute - se ingroasa destul de repede;
- se toarna gemul in borcane sterilizate, se strang capacele, se lasa pe capac 5 minute, apoi se invelesc in paturi (cu capacul in sus) unde se lasa pana se racesc complet.

Pofta buna!

Galuste cu prune II

Clasicele galustele cu prune se fac din aluat cu cartofi, dar in varianta II, aici de fata, ei sunt inlocuiti cu branza de vaci. Auzisem de mult de varianta asta asa ca am incercat reteta din revista "secretele bucatariei", adaptand textul cam expeditiv si care pe ici, pe colo nici nu se potrivea cu fotografiile. Concluzii: aluatul se face mai usor decat cel cu cartofi, pesmetul prajit in unt are gust bun dar mi se pare ca si cel cu ulei e la fel de bun, iar zaharul pudra pus in pesmet nu-l mai repet pentru ca imi place sa "crontane" intre dinti zaharul tos pe care il pun de obicei.

ingrediente - pentru aluat (mi-au iesit 18 galuste):
- 300 g faina
- un praf de sare
- 50 g unt rece
- 250 g branza de vaci
- 1 ou
- 100 ml lapte
pentr umplutura:
- prune - am pus cate o jumatate in fiecare galusca, deci 9 prune
- 70 g martipan
pentru pesmet:
- 120 g unt
- 50 g zahar pudra vanilat
- o lingurita rasa scortisoara
- 200 g pesmet

metoda:
- aluatul se pate face in robotul de bucatarie: se cerne faina, se adauga un praf de sare si untul taiat cubulete; se amesteca pana cand compozitia are aspect nisipos; se adauga branza de vaci, oul si laptele; se amesteca pana cand se obtine un aluat omogen;
- se formeaza un cilindru de aluat cu diametrul de 4-5 cm, se inveleste in folie alimentara si se lasa in frigider minim 30 de minute (al meu a stat peste noapte);
- lucrand pe blatul de lucru infainat, se taie felii de aluat de 7-8 mm grosime;
- intre timp de pune la fiert o cratita mare cu apa;
- se aplatizeaza discurile de aluat cu degetele; in mijlocul discului de aluat se aseaza o jumatate de pruna cu un cubulet de martipan in locul samburelui; se aduna marginile si se strang cu degetele, sa se lipeasca;
- cand fierbe apa se pun galustele; se fierb 10-15 minute; sunt gata cand se ridica la suprafata;
- se topeste untul intr-o tigaie, se adauga zaharul pudra, scortisoara si pesmetul; se tin pe foc cateva mintue, amestecand mereu;
- se scot galustele din apa cu o spumiera si se tavalesc prin pesmet; se servesc cu smantana sau iaurt gras.

Pofta buna!

Ensaimada

Ensaimada este un produs al patiseriei spaniole de care am auzit datorita provocarii lunii august de la Daring Bakers. De fapt erau doua propuneri, prima dintre ele fiind Kurtoskalacs de care cred ca stie orice ardelean si care mie imi place foarte mult, dar inca nu sunt convinsa ca reteta si mai ales metoda de la Daring Bakers da rezultatele cele mai bune: kurtos-ul clasic al copilariei mele era acoperit cu o crusta subtire, maro, lucioasa si crocanta de caramel care vad ca lipseste in ceea ce au obtinut "cocatorii indrazneti" care au propus tema lunii. O solutie ar putea sa fie metoda ce-o vedem pe strada - coacerea Kustos-ului deasupra unui gratar, dar pana sa ma apuc eu de asa ceva, mai cumpar un Kurtos gata facut si incerc niste ensaimadas care mi-au amintit cumva de croissant fiind alcatuite dintr-un aluat dospit intins subtire si avand unt (in mod traditional, dar se poate pune cam orice) intre foitele de aluat, dar metoda e putin mai simpla si timpul de asteptare mai scurt.

ingrediente - pentru 4 bucati:
- 300 g faina 000
- praf de sare
- 60 g zahar
- 7 g drojdie uscata
- 120 ml apa calduta
- 1 ou mare
- 30 ml ulei de masline
- 100 g unt la temperatura camerei (eu am umplut 2 bucati cu 50 g unt si doua cu 50 g  nutella)
- ulei pentru uns blatul de lucru
- zahar pudra

metoda:
-se amesteca drojdia cu apa calduta si o lingurita de zahar; se lasa deoparte 5 minute pana incepe sa faca spuma;
- intr-un bol mare se amesteca bine (se poate folosi un mixer) oul, zaharul si uleiul; se adauga faina, sarea si amestecul cu drojdie;
- se framanta aluatul 10 minute; se acopera bolul cu folie alimentara si se lasa aluatul la dospit 2 ore, pana isi dubleaza volumul;
- se rastoarna aluatul pe blatul uns cu ulei; se imparte in 4 bucati egale care se vor lucra pe rand;
- se intinde prima bucata de aluat intr-un dreptunghi subtire de aproximativ 10 x 30 cm; se intinde deasupra 25 g unt moale (sau nutella); se intinde usor aluatul cu degetele (ca miscarea de la strudel, cu mana sub aluat) pana cand ajunge sa aiba dimensiunile de 40 x 18 cm, apoi se ruleaza strans paralel cu latura lunga; sulul obtinut se aranjeaza in forma de spirala, nu foarte stransa pentru a avea loc sa creasca, si se aseaza pe tava cu hartie de copt;
- se procedeaza identic cu celelalte 3 bucati de aluat;
- se acopera tava cu un servet de bucatarie si se lasa spiralele la dospit cam o ora;
- se incinge cuptorul la 180 grade C; se coc ensaimadas aproximativ 15-20 de minute pana devin galben-aurii; se pudreaza cu zahar pudra si se servesc caldute.

Pofta buna!

The August Daring Bakers' Challenge took us for a spin! Swathi of Zesty South Indian Kitchen taught us to make rolled pastries inspired by Kurtoskalacs, a traditional Hungarian wedding pastry. These tasty yeasted delights gave us lots to celebrate!

Fursecuri cu unt de arahide si gem de coacaze rosii

Pasiunea mea pentru untul de arahide a inceput sa o ia razna, astfel ca am ajuns sa-mi placa si sub forma uns pe paine sau pe un biscuite, cu gem de strugurei deasupra. Asa ca urmatorul pas logic a fost sa incerc aceste fursecuri, clasice ale bucatariei americane - mai exact canadiene, in cazul de fata, deoarece am folosit reteta Anei Olson.

ingrediente (pentru aprox. 40 de bucati) :
- 225 g unt
- 280 g zahar
- 250 g unt de arahide
- 2 oua mari
- 1 lingurita extract de vanilie
- 450 g faina 000
- 10 g praf de copt
- 1/4 lingurita bicarbonat
- gem de coacaze rosii (sau jeleu), ori zmeura, ori caise,
metoda:
- se incinge cuptorul la 175 grade C;
- se freaca untul cu zaharul cateva mintue, pana cand devine spumos; se incorporeaza untul de arahide, apoi ouale - unul cate unul si extractul de vanilie;
- se amesteca faina cernuta cu praful de copt si bicarbonatul de sodiu, se adauga la crema de unt si se amesteca bine cu ajutrul unei spatule;
- se pun gramajoare de aluat, cate o lingura (am folosit o lingura de masurat care are forma unei jumatati de sfera), cu 4-5 cm distanta intre ele, pe tava cu hartie de copt; se face o adancitura cu degetul  in mijlocul fiecareia;
- se coc fursecurile 12-15 minute; cand se scot din cuptor se poate reface adancitura - pentru asta am folosit o lingurita metalica semisferica (cu care se pot decupa bilute de pepene galben, de exemplu);
- dupa ce s-au racit fursecurile se pune putin gem sau jeleu in mijloc.

Pofta buna!

Tarta cu visine si alte fructe de sezon

Trebuia sa fie tarta cu visine, lasasem de-o tarta cand am cules visine pentru visinata... Dar, agricultor-delasator cum sunt, am amanat prea mult tarta si cand sa adun recolta am descoperit ca s-au ingrijit de ea alte vietuitoare, mai harnice decat mine - pasari, buburuze, viermisori ... Mie mi-au lasat prea putin, asa ca am completat cu corcoduse, caise si strugurei.

ingrediente - pentru aluat:
- 350 g faina
- 1 lingurita zahar
- 1/2 lingurita sare
- 225 g unt rece
- 60 ml apa rece
pentru umplutura si decor:
- 900 g visine (sau amestec de diverse fructe de sezon)
- 200 g zahar (+ 100g, daca folosim doar visine)
- 1/4 lingurita scortisoara
- 30 g amidon
- 1 lingurita extract de vanilie
- 30 g unt
- 1 ou
- zahar, pentru presarat deasupra
metoda:
-se cerne faina si se amesteca cu sare si zahar; se adauga untul taiat cubulete si se faramiteaza pana cand compozitia are aspect de firmituri; se adauga apa si se amseteca rapid, pana se leaga aluatul; daca e nevoie se mai pot adauga 10-20 ml apa;
- se imparte aluatul in doua discuri, se invelesc in folie alimentara si se lasa in frigider minim 30 de minute;
- se intinde o bucata de aluat pe blatul usor infainat; trebuie sa ajunga la diametrul de 33 cm, grosime 3mm; se aseaza aluatul intr-o tava de tarta cu diametrul 23 cm, lasandu-se margini de aluat cu 1 cm mai inalte decat tava; se lasa in frigider, din nou, 30 de  minute;
- se intinde si a doua foaie de aluat, la fel de mare ca si prima; se taie 14 fasii (cam 1,2 cm latime); se aseaza la frigider;
- se amesteca fructele, spalate si curatate de samburi, taiate felii daca sunt mai mari (de exemplu, casiele), cu zahar, amidon, scortisoara si extract de vanilie;
- se toarna fructele in tava de tarta tapetata cu aluat;
- se ung cu ou batut marginile de aluat;
- peste umplutura se aseaza, la distanta de 1.5 cm, 7 fasii de aluat - incepeti cu cea mai lunga, la mijloc, apoi cate 3 de o parte si de alta - aluatul taiat fasii trebuie sa fie foarte rece pentru a se putea manevra usor;
- tot a doua fasie de aluat se ridica de pe tarta pana la jumatate si se aseaza peste jumatatea ramasa neridicata; se intinde cea mai lunga fasie din cele ramase pe mijlocul tartei, perpedicular pe cele deja asezate; jumatatile de fasii ridicate se aduc in pozitia initiala;
- se ridica din nou, din doua in doua, fasiile de aluat care ramasesera intinse pana acum; se aseaza o noua fasie de aluat, apoi se readuc la loc fasiile ridicate; se continua asa teserea celorlate fasii;
- marginile fasiilor se impatura sub marginea aluatului de sub fructe; se preseaza apoi de jur imprejur cu o furculita;
- se unge aluatul cu ou batut si se presara zahar;
- se lasa tarta in frigider 30 de minute;
- se incinge cuptorul la 190 grade C;
- se coace tarta pana cand umplutura s-a ingrosat si face "bulbuci" iar aluatul e maro-auriu; daca alautul se coace prea repede se poate acoperi cu folie de aluminiu, dar la mine nu a fost cazul; se verifica dupa o ora, eu am lasat-o in cuptor inca 15 minute;
- se lasa la racit; nu se taie cat e calda pentru ca va curge umplutura.

Pofta buna!