miercuri, 27 noiembrie 2013

Sfogliatelle frolle cu ricotta de casa



Sfogliatelle sunt produse de patiserie italienesti, specifice orasului Napoli, care au fost inventate probabil intr-o manastire. Sunt alcatuite dintr-o crusta de aluat umpluta cu un amestec de ricotta, gris si fructe confiate. Exista doua feluri de sfogliatelle: ricci (care se fac dintr-un aluat din faina si apa, intins in foite extrem de subtiri, unse cu unt si untura, suprapuse, rulate, intinse iar, taiate si formate apoi astfel incat la final se obtine o cochilie crocanta si foarte aratoasa), si  frolle la care umplutura e invelita in aluat nisipos, ca cel pentru tarte. M-a speriat introducerea facuta de Sandie cand a propus tema provocarii de la Daring Bakers: ea spune ca abia dupa a treia incercare i-a iesit cum trebuie aluatul pentru  sfogliatelle ricci, si cum nu-mi puteam imagina cine o sa manance 3 ture de esecuri (din punct de vedere estetic escuri, ca ceva bun la gust tot ar fi iesit) am inceput  cu sfogliatelle frolle, le-am facut in doua variante, si s-a terminat luna fara sa incerc si sfogliatelle-le cele complicate dar crocante si frumoase. Raman pe lista cu "de facut" ....
Pe langa faptul ca trebuia sa facem cel putin una din cele 3 sfogliatelle (da, mai este una, americano-italienele "lobster tail" care mi s-au parut deosebit de complicate...) provocarea consta si in a face macar unul din urmatoarele ingrediente ale umpluturii: coaja de portocala confiata (facut demult, deci n-ar mai fi fost o provocare) sau ricotta de casa. Nu mi-a trecut prin cap niciodata sa cumpar ricotta, de obicei o inlocuiesc cu crema de branza de vaci, dar cu ocazia asta am inercat sa o fac singura, si e atat de simplu (si cred ca si mai ieftina decat daca as cumpara-o) incat de-acum incolo n-o s-o mai inlocuiesc in retetele care cer acest tip de branza.


RICOTTA DE CASA 

 

 

Se zice ca nu e bine sa fie facuta din lapte UHT, totusi frisca pe care am folosit-o eu a fost pasteurizata la "ultra-high-temperature"  si ricotta mi-a iesit foarte buna. Am mai citit ca se poate face si fara frisca, dar grasimea suplimentara pe care o da aceasta contribuie, cred, la consistenta si textura cremoasa a ricottei.

ingrediente (pentru aprox. 750 g ricotta):
- 2 l lapte gras (nu UHT)
- 250 ml frisca lichida
- 1/2 lingurita sare
- 50 ml zeama de lamaie
metoda:
- se pregateste instalatia de scurs: intr-un bol mare se pune o strecuratoare (mare), in care se intind doua straturi de tifon umezit;
- se pune la fiert laptele, frisca si sarea; cand incepe sa fiarba se ia de pe foc si se adauga zeama de lamaie si se amesteca 2-3 minute;
- se toarna compozitia in sita cu tifon si se lasa la scurs 1 ora sau pana ajunge la temperatura camerei.
Lichidul obtinut este zer, se poate folosi si el. Ricotta se poate pastra in frigider, intr-o cutie inchisa, 2-3 zile.


SFOGLIATELLE FROLLE

 


Mi-au placut mult prajiturelele acestea, merg bine langa o cana cu cafea si sunt destul de consistente. Am incercat aluatul propus de provocare, dar si o varianta gasita pe internet cu aluat cu untura dar fara oua - acestea au fost mai fragede decat primele dar mi-au placut ambele variante.

ingrediente pentru umplutura (mi-a ajuns pentru cate o portie din fiecare varianta de aluat):
- 250 ml lapte
- 115 g zahar
- 115 g gris
- 375 g ricotta
- 2 galbenusuri
- 10 ml extract vanilie
- varf de cutit scortisoara macinata
- 20 g coaja de portocala confiata
- 75 g srafide aurii
- coaja de lamaie
ingrediente aluat - var. 1 (Daring Bakers):
- 325 g faina 000
- 75 g zahar
- praf de sare
- 115 g unt rece
- 2 oua batute usor
ingrediente aluat - var. 2 
- 250 g faina
- 100 g untura
- 75 g zahar
- 75 ml apa
- coaja de lamaie
in plus - ou sau smantana pentru uns.


metoda:
- pentru umplutura: se pune pe foc laptele cu zahar; cand da in clocot se face focul mic si se adauga treptat grisul, amestecand continuu; se fierbe aproximativ 2 minute, pana cand compozitia devine fina si se ingroasa;
- se intinde grisul fiert pe hartie de copt, pentru a se raci mai repede; cand ajunge la temperatura camerei se transfera in robotul de bucatarie si se amesteca bine cu celelalte ingrediente, lasand stafidele si coaja de portocala la final; trebuie sa rezulte o compozitie cremoasa si fina care se poate pastra in frigider 3 zile;
- pentru aluat: se amesteca faina cu zahar si sare; se scoate untul din frigider si se loveste de cateva ori cu sucitorul pentru a-l face pliabil;
- se incorporeaza in faina, cu varfurile degetelor; se lucreaza repede, astfel incat untul sa nu se incalzeasca de la caldura degetelor;
- se adauga ouale batute si se amesteca bine cu o furculita, apoi se framanta cu mana de doua-trei ori;
- se inveleste aluatul in folie de plastic si se pune in frigider;
- in cazul aluatului cu untura se amesteca bine toate ingredientele, fara a framanta prea mult aluatul, care se tine si el la rece inainte de a fi utilizat;
- se imparte aluatul in 10 parti egale; se intinde fiecare bucata pana ajunge in forma de oval cu lungimea  de aprox. 12 cm;
- se pune o lingura cu varf de umplutura pe jumatate din aluat, apoi se inveleste cu cealalta jumatate; se preseaza bine marginile in jurul umpluturii, cu palmele facute caus, apoi se taie cu un pahar sau o forma rotunda de inox de 7 cm diametru; din resturile de aluat se formeaza inca una sau doua "frolle";
- se pun prajiturelele la frigider timp de 2 ore, apoi se ung cu ou batut si se coc la 190 grade C timp de 20 de minute sau pana sunt aurii (30 de minute, la cuptorul meu, in ziua aceea);
- la varianta 2 am intins aluatul  cu sucitorul, am decupat discuri pe care le-am mai intins putin, am pus umplutura pe jumatate din discurile de aluat, am acoperit cu celelalte, presat bine, decupat din nou cu aceeasi forma; le-am uns cu smantana fara sa le racesc inainte de copt.

Pofta buna!


Blog-checking lines: Sandie of the lovely blog, Crumbs of Love, was our November hostess. Sandie challenged us to make a traditional Italian dessert, along with its American version – Sfogliatelle (or better known in the US – lobster tails!) The flakey, 1000 layers of super thin dough, shaped into a horn and filled with a scrumptious filling. Così buono!

marți, 26 noiembrie 2013

Somon la cuptor cu sos de smantana si usturoi

 



Sursa mea de inspiratie pentru Provocarea Secreta din luna noiembrie a fost Kadia. De data aceasta am ales o reteta foarte simpla, dar delicioasa - somon cu sos de smantana si usturoi - si ma felicit penrtu alegerea facuta. Nu am mai gatit niciodata somon asa ca am si invatat ceva cu ocazia acestei provocari. Mi s-a parut suficienta noutatea, asa ca am simplificat usor sosul caruia nu am indraznit sa-i pun miere, nu i-am pus nici rosii taiate marunt (pentru ca nu aveam) dar am inlocuit apa cu apa carbogazoasa.

ingrediente:
- 4 medalioane de somon
- 1 lingura suc de lamaie
- 1 lingura sos de soia
- 2 linguri ulei de masline
pentru sos:
- 4-5 catei de usturoi
- 1 lingura ulei de masline
- 3 linguri smantana
- 1 lingura apa minerala carbogazoasa
- sare
metoda:
- se aseaza medalioanele de somon pe o tava si se stropesc cu amestecul de sos de soia, zeama de lamaie si ulei de masline; se lasa deoparte 20 de minute, timp in care se inginge cuptorul pe mediu;
- se coace pestele 30 de minute, intorcand medalioanele la jumatatea intervalului;
- pentru sosul de smantana se freaca usturoiul tocat cu sare, apoi se adauga uleiul, smantana si apa minerala.
Kadia spune ca se poate servi cu paste sau cu cartofi prajiti, dar  eu am ales de data asta cartofi natur cu patrunjel.


Pofta buna!

luni, 25 noiembrie 2013

Varza murata rapida




Cuvantul "rapida" din titlu nu vrea sa spuna ca e gata in 5 minute ci se refera la scurgerea timpului in lumea muraturilor fara otet, aceasta varza murata fiind gata in 5-6 zile. E o metoda simpla si la indemana de a avea varza murata - fara butoaie, pivnite sau drumuri la piata. Eu nu tin minte de la un an la altul complicata reteta, asa ca o notez aici, si pentru ca e cu varza o trimit la provocarea "Dulce Romanie" gazduita luna aceasta de surorile Liana si Laura de la "Transylvanian kitchen".

ingrediente - pentru un borcan de 5l:
- 2 verze albe (aprox. 3 kg)
- cimbru si marar uscat
- sare pentru muraturi - se considera o lingura la litrul de apa, in cazul de fata 2 linguri
- apa fiarta, fierbinte - cam 2 l


metoda:
- se taie varza fasii subtiri si se pune intr-un vas mare;
- se adauga sarea si se freaca putin; se lasa 10-15 minute sa se inmoaie, va si scadea in volum;
- se pun la fiert 2 l de apa;
- se pune varza in borcan, apasand putin dar nu exagerat; se aranjeaza deasupra cimbrul si mararul;
- se aseaza borcanul pe o tava metalica; se toarna apa clocotita pana acopera varza, dar astfel incat sa ramana putin spatiu liber in borcan;
- se acopera borcanul cu o farfurie - sau cu un capac, dar nu infiletat, doar asezat pe gura borcanului;
- daca borcanul e cam plin se poate aseza, preventiv, pe o tavita sau farfurie, care sa retina apa in cazul in care fermenteaza furios;
- se lasa borcanul intr-un loc caldut, in bucatarie. Se verifica din cand in cand (adica dupa 2-3 zile) si se apasa varza la loc daca se ridica. In functie de conditiile atmosferice, varza e gata in 5-6 zile.


Pofta buna!

duminică, 17 noiembrie 2013

Liptauer



Liptauer este numele unei paste roz de uns pe paine, facuta din branza de vaci (sau un amestec de 1/3 branza de burduf / branza de vaci), ceapa, boia si chimen. Si chiar am pus chimen, desi il dau jos cand indrazneste sa-mi apara in fata pe vre-un covrigel - in crema aceasta e un ingredient esential. Pentru ca nu-mi place crontanitul semintelor (pardon) fructelor de chimen intre dinti, le-am maruntit in mojar (se poate face asta si cu o rasnita de condimente), dupa ce le-am prajit putin fara ulei. Mama mi-a amintit de curand de crema asta de branza de care n-am mai mancat de foarte multi ani, aceasta e reteta ei, iar ea are reteta de la bunica ei. Totusi nu e o reteta inventata de familia mea ci e intalnita in multe regiuni din fostul Imperiu Austro-Ungar, dupa cum citim pe Wikipedia. Cantitatile sunt aproximative, aici merge foarte bine expresia "dupa gust" - se poate adauga mai mult sau mai putin din oricare.

ingrediente:
- 400 g branza de vaci
- 1 ceapa mica - data pe razatoare si stoarsa de apa
- 1 lingurita chimen
- 1 lingurita boia
- sare, piper
metoda
- se amesteca bine toate ingredientele.


Pofta buna!

duminică, 10 noiembrie 2013

Placintele cu prune



Aceste placintele au fost facute chiar in ziua in care am dat peste reteta, pentru ca aveam in frigider cateva prune care se cereau a fi mancate, si nu oricum ci intr-o prajitura. Prunele crude mi se par cam insipide, dar isi arata adevarata fata odata ce sunt preparate termic, le sta bine cu ceva mirodenii alaturi, iar invelite intr-un aluat fraged sunt de-a dreptul irezistibile! Placintelele astea nu se fac foarte repede, dar numai din cauza timpilor de racire a aluatului, in rest procesul de productie e floare la ureche, tzac-pac.

ingrediente:
- 100 g faina 000
- 50 g faina de grau integrala
- 1 lingura zahar
- un praf de sare
- 100 g unt rece
- 1 lingura smantana
- 1 lingurita otet
- 2 linguri apa rece
pentru umplutura:
- 250 g prune (la mine , 8 bucati)
- 1 lingura cu varf zahar
- 2 lingurite amidon
- 2-3 picaturi otet balsamic
- 1 lingurita rasa scortisoara
- 1/2 lingurita ghimbir macinat
- varf de cutit cuisoare macinate
pentru uns:
- 1 ou (spune sursa; eu am folosit doar albus, batut usor)

metoda:
- se amesteca fainurile cu sare si zahar; se adauga untul taiat cubulete; se amesteca cu varfurile degetelor, pana cand bucatile de unt ajung de marimea unui bob de mazare;
- se amesteca smantana cu otet si apa; se toarna acest lichid peste firmiturile de faina si unt; se amesteca cu o furculita pana se leaga aluatul; acesta se inveleste in folie de plastic si se lasa in frigider cam o ora - sau pana se intareste (daca-i graba mare, se poate pune in congelator 10-15 minute);
-  pentru umplutura, prunele se taie bucati, se adauga celelalte ingrediente, se amesteca bine;
- se intinde aluatul pe blatul usor infainat, se taie discuri cu diametrul de 8 cm; se aduna resturile de aluat, se framanta putin, se intinde din nou - in total ar trebui sa iasa 16 bucati, spune sursa, dar mie mi-au iesit doar 14 (si-un biscuit diform, ramas din resturile resturilor);
- se pune cate o lingura de prune pe jumatate din discurile decupate; se ung marginile cu ou batut, apoi se aseaza deasupra bucatile ramase, presand putin, sa se lipeasca; se inteapa placintelele  cu o furculita (pe acolo va iesi aburul) si se lasa in frigider o ora (macar jumate, daca nu mai avem rabdare);
- se incinge cuptorul la 180 grade C;
- se ung placintelele cu ou batut si se coc 35-40 de minute.


Pofta buna!

marți, 5 noiembrie 2013

Chilli con carne



Am facut si mai demult mancarea asta si nu-mi explic cum de am uitat de ea, pentru ca tare ne-a placut, se face usor si se poate pregati o portie mare (pentru multi meseni sau pentru mancat si a doua zi).

ingrediente:
- 1 ceapa mare
- 1 lingura de ulei
- 1 ardei gras rosu (sau gogosar)
- 3 catei de usturoi
- 1 lingurita rasa boia
- 2 lingurite rase chimion
- 500 g carne tocata amestec
- 300 ml supa de vita (sau pui, sau apa in lipsa supelor)
- 400 g rosii din conserva
- 2 linguri pasta de rosii
- 400 g fasole rosie (conserva)
- sare, piper
- 1 lingurita zahar sau un patratel de ciocolata amaruie, cica acesta din urma ar fi esential pentru a obtine o adevarata mancare mexicana - o bucatica mica, nu trebuie sa i se desluseasca gustul in mancare; eu am pus, dar daca faceam si o portie cu zahar in loc de ciocolata si as fi gustat din amandoua, nu cred ca le-as fi deosebit.
metoda:
-  se caleste ceapa tocata; cand devine sticloasa se adauga usturoiul tocat, ardeiul taiat marunt, boia si chimen; se lasa pe foc 5 minute, amestecand din cand in cand;
- se adauga carnea, se mareste focul; se desface in bucati, in tigaie, amestecand, pana se rumeneste;
- se adauga supa, rosiile tocate, pasta de rosii, zaharul (daca folositi), sare si piper; se lasa la fiert la foc mic, cu capac, timp de 20-30 de minute; se amesteca din cand in cand, pentru a verifica daca nu a scazut prea mult sosul;
- se clateste fasolea si se adauga la mancare, impreuna cu patratelul de ciocolata (daca nu ati pus zahar); se aduce din nou la punctul de fierbere, se pune capacul, se fierbe totul inca 10 minute.
Se serveste cu o lingura de smantana deasupra, cu paine proaspata.


Pofta buna!

Ce sursa mai buna pentru o mancare tex-mex decat ... bbcgoodfood?

sâmbătă, 2 noiembrie 2013

Paine "coronita"



Iata inca o reteta din cartea "Baking Bible", numita in original "Crown loaf" (lista de sugestii de traducere a titlului ramane deschisa). O reteta de baza intr-adevar, pe care am modificat-o foarte putin inlocuind o parte din faina cu faina integrala. Mi se pare ca e frumoasa si de efect painea asta compusa de fapt din 12 chifle lipite.

ingrediente:
- 310 g faina 650
- 40 g faina integrala
- 1 lingurita rasa sare
- 7 g (2 lingurite) drojdie uscata instant (dintr-un plic de 10 g care ar fi ajuns pentru 500 g faina)
- 40 g unt topit
- 225 g apa calduta
- putin lapte pentru uns
metoda:
- se amesteca faina cernuta cu sare si drojdie; se adauga untul topit (nu fierbinte) si apa calduta; se amesteca bine cu o lingura apoi se framanta manual cam 5 minute;
- se acopera vasul cu folie de plastic si se lasa aluatul la dospit, intr-un loc caldut, pana isi dubleaza volumul, cam o ora si jumatate;


- se rastoarna aluatul pe blatul usor infainat; se imparte in 12;
- fiecare bucata de aluat se modeleaza in forma de bila, apoi se aranjeaza intr-o forma cu diametrul de 20 cm, pe hartie de copt; se acopera forma cu folie de plastic si se lasa din nou la dospit cam 30 de minute;
- se incinge cuptorul la 220 grade C;
- se unge painea cu lapte si se coace 20-25 de minute.


Pofta buna!
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...