Gem si sirop de capsuni

Gemul de capsuni ii place foarte mult jumatatii mele asa ca m-am apucat de pus borcane - tura 1, tura 2 .. si numar in continuare. Ciudatenia e ca mai nou imi place si mie gemul acesta, cu toate ca in copilarie nu ma dadeam in vant dupa el! Mi s-a intamplat asta si cu alte feluri de mancare - ajumg sa-mi placa doar cand stiu  sa le fac. Reteta e de la mama, si cred ca nu respecta proportiile clasice (pentru ca nu ne place foarte dulce), nici metoda  - nu adun spuma de la suprafata, nu fierb gemul foarte mult, motiv pentru care ramane destul de mult lichid - si de aici iese siropul...

Mi se pare mai usor sa lucrez cu cantitati mici, asa ca prefer sa pun de mai multe ori cate 2-3 kg. Din 3 kg de capsuni de exemplu ies cam 5 borcane de gem si 1.5 l de sirop.

O ultima observatie - despre sterilizarea borcanelor: mi-a luat vreo 3 ani si mai multe borcane sparte ca sa-mi dau seama ca daca sterilizez borcanele in cuptor trebuie fie sa le las putin la racit si apoi sa torn gemul fierbinte, fie sa tin gemul pe foc mic si sa-l pun in borcanele tocmai scoase din cuptor. Adica smecheria cu tava metalica (sau o lama de cutit) sub borcan ajuta daca borcanul e mai rece decat gemul, in schimb borcanul crapa daca e mai fierbinte decat ce punem in el. Dar daca aveti o camara buna, poate fi suficient sa spalati bine borcanele, cu detergent si apa fierbinte, si sa le lasati pe un stergar pana se usuca de tot - fara sa le mai "coaceti".

ingrediente:
- la fiecare kilogram de capsuni (cantarit dupa ce sunt curatate) se pun
- 500 g zahar si
- zeama de la o jumatate de lamaie
metoda:
- se spala caspunile sub jet de apa si se curata de codite;
- se pun capsunile intr-o cratita incapatoare, se adauga zeama de lamaie si zaharul; se lasa sa stea cateva ore (2-3, sau peste noapte);
- se pune cratita pe foc; se amesteca la inceput, putin ,delicat; se fierbe gemul aproximativ 30 de minute, la foc mic;
- se poate lasa gemul in cratita de azi pe maine, cand se da iar intr-un clocot - cat sa  fie fierbinte cand va fi pus in borcane;
- se invelesc borcanele in paturi unde se lasa pana se racesc.

Se gusta gemul - de exemplu cu niste tartute cu crema de vanilie. O nebunie!

Pofta buna!

Prinsesstårta

 

Prinsesstårta este este o prajitura traditionala foarte apreciata in Suedia, creata in anii '30 de catre profesoara celor 3 printese ale vremii. "Tortul Printesei", compus din straturi de blat, crema de vanilie, gem de zmeura, frisca si acoperit cu martipan verde, a ajuns atat de popular in Suedia si in Finlanda incat a treia saptamana a lunii septembrie e declarata "saptamana Tortului Printesei".  Exista multe variatiuni ale tortului, se pot folosi orice fructe (capsuni, banane, pere) iar tortul poate fi imbracat in cuvertura de ciocolata sau fondant. Desi stiu ca n-o sa patesc nimic daca mananc O prajitura verde, mie nu imi place ideea de coloranti alimentari asa ca am folosit martipanul in culoarea lui naturala, iar nuantele maronii sunt obtinute cu putina pudra de roscove (putea fi si cacao). Am inlocuit gemul de zmeura cu gem de visine, iar dupa 8 oua si 500 ml frisca stricate pe doua creme de vanilie care mi s-au taiat (desi am urmat indicatiile cu mare atentie) am renuntat la reteta propusa de Korena si am facut crema "mea" clasica de vanilie, care mi-a iesit de fiecare data fara probleme. Nu m-am descurcat prea bine cu tortul asta, dar cum a fost foarte apreciat sigur voi mai avea ocazia sa-l fac - pana atunci insa defilez cu pozele acestei prime incercari, cu blatul usor maroniu in partea de jos (asta nu face parte din design). Aici se poate vedea un film cu intreg procesul de asamblare a unei Prinsesstarta.

ingrediente pentru blat:
- 4 oua la temperatura camerei
- 225 g zahar tos alb
- 70 g faina 000
- 65 g amidon
- 5 g praf de copt
- pesmet si unt pentru forma

pentru asamblat:
- 1/2 cantitate de crema de vanilie
- 1/2 borcan gem de visine
- 500 ml frisca
- 300 g martipan
- pudra de roscove (sau cacao)
- zahar pudra

Iata si desenul facut de Korena pentru a explica sectiunea prin tort:

- martipan
- blat 3
- frisca
- crema de vanilie
- blat 2
- crema de vanilie
- gem
- blat 1

metoda:
- se incinge cuptorul la 180 grade C;
- se tapeteaza cu hartie fundul unei tavi rotunde (23 cm diametru); se unge cu unt hartia si peretii tavii, apoi se acopera cu pesmet;
- se pun ouale si zaharul intr-un bol si se bat cu mixerul pana se formeaza "panglici" din compozitie;
- se cerne faina, sarea, amidonul si praful de copt, se amesteca, apoi se cern peste oua; se incorporeaza delicat, cu un tel-para;
- se toarna aluatul in tava pregatita; se coace 40 de minute sau pana cand blatul e galben-auriu la  suprafata si scobitoarea iese numai cu cateva firmituri pe ea ... ; un blat ciudat, pentru ochiul meu necunoscator, se fromeaza o crusta crocanta la suprafata, care se lasa putin - dar asa trebuie sa fie, dupa cum se vede si in pozele de pe Daring Bakers; la gust e foarte bun, usor si pufos;
- se lasa blatul la racit in tava 5 mintue, apoi se scoate pe un gratar cu capul in jos; se desprinde hartia si se lasa sa se raceasca complet;
- se taie blatul in 3; cum partea se sus era destul de sfaramata am folosit-o pentru stratul din mijloc al tortului; oricum ar fi, felia taiata din mijlocul blatului se va folosi ultima in constructia tortului pentru ca e cea mai flexibila;
- se bate frisca;
- se unge primul blat cu gem, apoi cu crema de vanilie;
- se aseaza blatul nr. 2, care se unge si el cu crema de vanilie; deasupra se aranjeaza in forma de dom cam toata frisca;
- se aseaza desupra baltul nr. 3 (etajul din mijloc, cum ziceam); se apasa usor cu palmele peste domul de frisca astfel incat tortul sa fie cat mai rotund - fara muchii;
- se inveleste totul cu un strat subtire de frisca;

- se intinde o foaie de martipan pe blatul presarat cu zahar pudra;
- se transfera foaia de martipan pe tort; se mangaie pentru a se aseza cat mai bine pe domul de frisca; se taie marginile din care se modeleaza frunze, flori sau ce-o mai fi.
Se poate lasa la rece 2-3 ore inainte de servire, dar e recomandabil sa fie mancat in aceeasi zi.

Pofta buna!

 Blog-checking lines: Korena of Korena in the Kitchen was our May Daring Bakers’ host and she delighted us with this beautiful Swedish Prinsesstårta!

Sirop de soc

Socata este cel mai bun suc din lume, dupa mine. Din pacate sezonul socului e scurt, dar m-am gandit sa incerc sa duc gustul minunat pana in iarna cu un sirop de soc, urmand reteta gasita pe blogul bucate pe alese care mi-a fost repartizat luna aceasta ca sursa de inspiratie pentru "provocarea secreta". Din cantitatile de mai jos mi-au iesit doua sticle de 500 ml si inca putin, putin care credeam ca-mi va ajunge pentru poze - de fapt a ajuns pentru un pahar de suc si un degetar de sirop nediluat cu apa, pe care l-am prins totusi in imagini pentru a vedea ce culoare frumoasa are. Am facut o cantitate mai mica decat cea din reteta-sursa dar am pastrat proportiile - pentru apa, flori, lamaie ... pana la zahar, unde am pus doar jumatate - imi place sa simt gustul fructelor mai mult decat gustul dulce la orice gem sau sirop, si am nimerit concentratia de dulce potrivita pentru mine. Mirosul si gustul de soc sunt puternice in sirop, dar se cam pierd odata siropul diluat cu apa, asa ca data viitoare voi incerca sa pun mai multe flori - sau, cine stie, poate iarna voi simti mai bine aroma de soc.

ingrediente:
- 20 de flori de soc (le-am cantarit, de curiozitate: aveau 200g)
- 1.5 l apa
- 750 g zahar
- zeama de la o lamaie si jumatate
- coaja (doar partea galbena) de la jumatate de lamaie
metoda:
- se spala florile de soc sub jet de apa rece; lamaile se spala cu apa fierbinte;
- se pun intr-o cratita florile de soc, apa, zeama si coaja de lamaie;
- se pune cratita pe foc si se lasa pana cand apa da in clocot; se stinge focul si se lasa totul intr-un loc racoros 3-4 zile, amestecand din cand in cand;
- se strecoara zeama si se pune la fiert cu zaharul; se lasa sa fiarba 5-10 minute, pana se topeste zaharul;
- se pune siropul in sticle sterilizate si se invelesc in paturi.
Se pastreaza sticlele intr-un loc racoros.

Pofta buna!

Savarina

Provocarea lunii trecute la Daring Bakers a fost savarina. Nu am facut-o atunci, dar nu puteam lasa sa treaca neincercata reteta unei prajituri care e intre preferatele jumatatii mele. Stiu sa fac savarine cu pesmet, dar pentru varianta cu aluat dospit inca nu gasisem o reteta de pastrat. Cu toate ca cea de fata ia mult timp (in mare parte din cauza pauzelor de dospit) si aluatul trebuie framantat insistent, se zice ca a iesit o savarina buna - deci va trebui repetata.

ingrediente:
- 350 g faina de paine
- 4 g drojdie uscata
- 30 ml apa calduta
- 6 oua la temperatura camerei, separate
- 75 g unt la temperatura camerei
- 20 g zahar
- 1 lingurita rasa sare
- 50 g unt pentru uns - tava, blatul de lucru, mainile, o racleta pentru aluat
penstru sirop:
- 1 l apa
- 225 g zahar
- coaja de la jumatate de lamaie
- 1 bat scortisoara
- 1 lingura esenta de rom
metoda:
- se cerne faina;
- se amesteca drojdia cu apa si 25 g faina; se acopera vasul cu folie de palstic; se lasa la dospit o ora;
- dupa 30 de minute se bat albusurile cu un mixer, la viteza mica pana devin o spuma alba moale; se adauga 270 g faina; se acopera bolul cu folie si se lasa deoparte 30 de minute; (se poate face amestecul tot cu mixerul si mai departe, daca "il tine"; al meu scotea sunete ciudate asa ca am trecut la amestecat cu lingura);
- se amesteca cele doua compozitii; se framanto-amesteca aluatul, iar cand se desprinde de peretii vasului se adauga un galbenus; cand e absorbit in aluat, se adauga o lingura de faina;
- se adauga galbenus nr. 2; cand e incorporat complet, se adauga zaharul, apoi inca o lingura de faina;
- se adauga galbenusul nr. 3, apoi sarea, apoi inca o lingura de faina; se continua adaugand pe rand cate un glabenus si o lingura de faina, pastrand ultima lingura de faina pentru final; se amesteco-framanta aluatul pana devine neted si elastic;
- se adauga untul, se amesteca bine, apoi se adauga ultima lingura de faina; se framanta in continuare pana aluatul nu se rupe usor daca e intins ci formeaza o pelicula din ce in ce mai subtire;
- se acopera vasul cu folie si se lasa aluatul la dospit 2-3 ore, pana isi tripleaza volumul;
- se unge cu unt o forma de savarina de 28 cm diametru;
- se unge cu unt blatul de lucru, o racleta pentru aluat si mainile;
- se rastoarna aluatul pe blatul de lucru si se fac 2-3 intinderi si impaturiri ale aluatului - adica se trage de "un colt" de aluat care apoi se aduce in centru si se preseaza putin; se ia apoi urmatorul "colt" imaginar din cele 4 sau 5 si se repeta operatiunea; teoretic se acopera apoi aluatul cu folie de palstic si se lasa 15 mintue la odihna, apoi se intoarce cu "lipitura" in jos, se da forma de bila cu ajutorul racletei, se gaureste in mijloc si se transfera in vasul pregatit; practic nu am reusit sa fac asta, cred ca din cauza ca aluatul meu nu era destul de bine framantat si era prea moale; l-am pus in vasul de copt intr-o maniera mai putin eleganta decat cea teoretica....;
- se acopera vasul cu folie, se lasa din nou la dospit o ora;
- se incinge cuptorul la 170 grade C; se coace savarina aproximativ 40 de minute, pana cand e maro-aurie la partea superioara;
- se scoate din forma si se lasa la racit pe un gratar; am insiropat-o dupa ce s-a racit complet, teoria spune ca asa absoarbe mai mult sirop decat daca e insiropata cat e calda;
- se fierbe siropul din ingredientele de mai sus; se pune savarina inapoi in vasul in care s-a copt si se toarna, incet, siropul;
- cel mai bine e sa fie lasata la insiropat peste noapte, punand-o cu vas cu tot intr-o punga de plastic - la frigider;
- se serveste rasturnata pe un platou, decorata cu frisca si capsuni.

Pofta buna!

Blog-checking lines: Natalia of Gatti Fili e Farina challenges us to make a traditional Savarin, complete with soaking syrup and cream filling! We were to follow the Savarin recipe but were allowed to be creative with the soaking syrup and filling, allowing us to come up with some very delicious cakes!

Daneze rapide

Cuvantul "rapide" din titlu nu inseamna ca se fac repede..., el e pus acolo mai mult pentru a sugera faptul ca reteta nu respecta metoda clasica de a face aluatul numit "danish pastry". Aluatul de daneze este un aluat foietat cu drojdie care contine si ou, spre deosebire de cel de croissant. Ca si la aluatul foietat sau la cel de croissant, cel de fata presupune multiple impaturiri ale aluatului in care s-a invelit o bucata de unt, dar "rapiditatea" variantei de fata consta in faptul ca aluatul se face la robot si se incorporeaza in el untul (aceeasi idee ca si cea a foietajului brut), iar impachetarile se fac fara pauza de racire intre ele. Iata deci de ce un aluat inceput de cu seara si terminat a doua zi la pranz se prezinta amagitor sub denumirea de "rapid". Am gasit reteta aici, culeasa de la Nigella, dar avea si o greseala de tipar din cauza careia am gresit de doua ori aluatul, din fericire Rachel a corectat cantitatile si desi danezele ei sunt mai frumoase (mie mi-au iesit mai mult dospite decat foietate), mi-au placut prajiturelele si le notez. Am folosit jumatate de aluat pentru 12 spirale cu scortisoara, iar cealalta jumatate am transformat-o intr-un fel de painici umplute cu ciocolata - niciuna nu e dintre formele consacrate ale danezelor, dar pe acelea le las pentru cand voi face si aluatul ca la carte.

ingrediente:
- 350 g faina 650
- 1 pachetel drojdie granule
- 250 g unt rece taiat felii subtiri
- 1 ou
- 1 lingurita sare
- 1 lingura zahar
- 125 ml lapte
- 60 ml apa calduta
pentru umplutura spiralelor:
- 50 gr unt (nu l-am folosit pe tot)
- 70 gr zahar brut
- 1 lingurita scortisoara
- 1/2 lingurita pudra de ghimbir
- 1/2 lingurita pudra de cardamom
pentru painicile cu ciocolata - 12 bucati: 
- 24 patratele de ciocolata

metoda:
- se bate usor oul si se amesteca cu apa si lapte;
- se cerne faina; se adauga sare, zahar si drojdie, apoi untul taiat; se amesteca scurt de cateva ori, in robotul de bucatarie - trebuie sa se vada inca bucatele de unt;
- se amesteca manual cele doua compozitii, obtinandu-se un aluat lipicios si destul de moale; se acopera bolul cu folie de plastic si se lasa in frigider peste noapte;
- se scoate aluatul din frigider si se lasa o jumatate de ora in bucatarie;
- se intinde aluatul pe blatul infainat; ideal ar fi sa obtinem un dreptunghi de 35x70 cm, mie nu mi-a iesit chiar atata, dar cu fiecare impachetare aluatul devine mai placut si mai ascultator; se impacheteaza in 3;
- se repeta operatiunea intins si impachetetat de 3 ori;
- se taie aluatul in doua, se invelesc bucatile in pungi si se lasa cel putin 30 de minute la frigider;
pentru spirale:
- se topeste untul; se ung locasurile unei forme de briose, apoi se presara zahar - lucrand deasupra chiuvetei - si se scutura zaharul in plus;
- se amesteca zaharul cu condimentele;
- se intinde aluatul subtire - dreptunghi de 35 x 70 cm, din nou, si din nou al meu a fost mai mic de atat; se unge aluatul cu untul ramas; se presara uniform amestecul cu zahar, apoi se ruleaza aluatul, cat de strans posibil;
- se taie sulul de aluat in 12 (unii dinte noi avem dificultati se pare la impartirea la 12... de-asta apar in imagini spirale duble);

- se aseaza spiralele in tava pregatita, pe taietura;
- se incinge cuptorul la 190 grade C, se lasa prajiturile la dospit o jumatate de ora, apoi se coc 20-25 de minute pana devin aurii.
pentru painici cu ciocolata se procedeaza asemanator, taind aluatul in 12 fasii care se ruleaza in jurul a cate doua patratele de ciocolata; le-am uns cu untul topit ramas.

Pofta buna!