Prajiturele cu unt de arahide si ciocolata (fara coacere)

Reteta aceasta este o combinatie dintre doua deserturi de care mi-ar fi fost pofta si nu stiam pe care sa-l aleg, asa ca am facut un fel de "2 in 1". Asta se intampla cand imi pun in cap sa nu mai fac dulciuri decat o data pe saptamana dar lista de link-uri cu retete de incercat este tot mai lunga ... Prajiturelele de fata sunt bune de facut iarna, dupa calorii si ingrediente - ciocolata, unt de arahide, fulgi de ovaz, jeleu - dar de tinut minte si pentru la vara pentru ca se fac fara coacere.


ingrediente (10 bucati):
- 100 g unt
- 125 g + 60 g unt de arahide
- 50 g fulgi de ovaz
- 80 g biscuiti digestivi
- 100 g zahar pudra
- 120 g ciocolata (40 g cu lapte si 80 g amaruie)
- 50 g jeleu de struguri (se potriveste si jeleu de strugurei)
metoda:
- se pune intr-o cratita untul si 125 g unt de arahide; se topesc, pe foc mic, amestecand usor;
- se ia de pe foc si se adauga biscuitii macinati, fulgii de ovaz si zaharul pudra; se amesteca bine;
- se imparte compozitia in 10 forme de silicon pentru briose, presand usor cu lingurita;
- dupa ce compozitia a ajuns la temperatura camerei, se pun formele in frigider;
- se topeste la foc mic ciocolata tocata si untul de arahide ramas (60 g);
- se scot formele din frigier; se pune jeleu in mijlocul prajituricii, avand grija sa nu ajunga pana la margini; se toarna ciocolata topita, intai de jur imprejurul jeleului, apoi si deasupra acestuia; se lasa la racit in bucatarie, dupa care in frigider, pana cand se intareste ciocolata.

Pofta buna!

Desert cu crema de vanilie si rubarbar

Iata un desert aproape prea simplu ca sa fie o reteta, dar prea bun ca sa fie uitat. Este inventia mea, o combinatie de retete pornind de la acest desert cu mere si crema de vanilie. Cum este un desert din "epoca dietei", adica atunci cand fac doar un dulce pe saptamana, crema are doar doua treimi din cantitatea de zahar pe care o foloseam de obicei, si totusi nu mi s-a parut ca desertul ar fi trebuit sa fie mai dulce. Tot din cauza de dieta nu am prajit in tigaie fulgii de ovaz ci i-am copt in cuptor - nici un minus la gust fata de cei prajiti ca in desertul cu mere.

ingredinte pentru crema de vanilie:
- 500 ml lapte
- semintele unei pastai de vanilie
- 2 oua
- 65 g zahar
- 30 g amidon
- 20 g unt
ingredinte pentru stratul de rubarbar:
- 300 g rubarbar (e foarte bun si congelat)
- 55 g zahar
ingrediente pentru fulgii crocanti:
- 50 g fulgi de ovaz
- 1 lingura de zahar
- 20 g unt

metoda:
- se pune laptele la fiert impreuna cu semintele pastaii de vanilie; se lasa sa dea un clocot; se amesteca ouale cu zahar si amidon, apoi se adauga cate o lingura de lapte fierbinte, amestecand mereu; dupa ce s-a incorporat cam jumatate din lapte se poate turna crema de ou in cratita cu restul de lapte; se pune apoi pe foc, amestecand in continuu; se lasa sa fiarba 4-5 minute, apoi se ia de pe foc si se adauga untul; se acopera cu folie de bucatarie si se lasa la racit;
- rubarbarul (decongelat, sau proaspat si spalat) taiat in bucati de 2-3 cm se amesteca cu cele 55 g de zahar si se aranjeaza intr-o tava astfel incat sa nu se suprapuna bucatile; se acopera tava cu folie de aluminiu; se coace 15-20 de minute la 180 grade C;
- se pun fulgii de ovaz intr-un vas termorezistent; se presara deasupra zaharul si se pune untul taiat bucatele; se coc 10-15 minute, pana cand fulgii se rumenesc usor;
- dupa ce s-au racit toate componentele se asambleaza desertul: un strat de crema, apoi rubabar, apoi fulgi, si inca o data la fel.

Pofta buna!

Cheesecake in pahar

Reteta asta este o varianta a prajiturii noastre preferate, care este de altfel si reteta cu cele mai multe vizualizari de pe blog - cheesecake fara coacere. Metoda de prezentare in pahar are avantajul ca cheesecake-ul nu mai trebuie sa stea in frigider pana se intareste crema de branza cu frisca ci poate fi servit imediat dupa ce a fost preparat. Fata de cheesecak-ul in forma de tort am modificat putin compozitia stratului de jos: in loc de 250 g biscuiti aici am folosit doar 150 g plus 100 g nuci, puse la macinat impreuna - nucile au ramas bucati mai maricele, dar daca le vrem mai marunte le putem toca separat inainte de a adauga biscuitii. Apoi, reteta continua ca in varianta deja traditionala, dar straturile de aseaza in pahare. Inainte de servire se pune deasupra sos de visine (visine, zahar - jumatate fata de visine - zeama de lamaie, fierte putin, ingrosat la urma cu amidon).

Pofta buna!

Tort de biscuiti cu mere

Daca as prelungi titlul cu: ", cafea si budinca de cacao (fara coacere)" as zice cam tot ce ar fi de zis despre ingredientele acestui tort, plus esentialul cu privire la metoda de preparare. Este unul din deserturile copilariei, si cu toate ca-i spune tort nu e foarte festiv, se face usor si se mananca la fel de usor. In varianta clasica are forma de trunchi de piramida cu baza dreptunghiulara si se cladesc straturile, unul peste celalalt, dar mi se pare greu sa-i dau o forma regulata asa ca de data asta l-am facut intr-o forma rotunda cu pereti detasabili, mult mai simplu.

aceeasi reteta, tort "cladit" pe o baza patrata

ingrediente - stratul de biscuiti:
- 300 g biscuiti simpli
- 200 ml cafea
- 2 linguri de zahar
- 1 lingura de caco
ingrediente - stratul de mere:
- 1/2 kg mere - asa zice reteta; eu le-am cantari doar orientativ, cele 5 mere aveau 600 g si mi-ar fi placut ca acest strat sa fie mai gros; as face cu 7-800 g de mere;
- 1 lingura de zahar
- 1 lingurita scortisoara
ingrediente - budinca de cacao:
- 300 ml lapte
- 1 lingura de cacao
- 2 linguri de zahar
- 2 linguri amidon
- 50 g unt
(- 2 linguri de cafea; reteta originala nu prevedea, dar probabil lingurile mele de amidon erau mai pline decat ar fi trebuit, budinca a fost prea tare, asa ca am adaugat la final cafea)
pentru ornat: 
- 200 ml frisca
- visine din dulceata (eventual; aici nu sunt)

metoda:
- se dizolva 1 lingura de cacao si 2 linguri de zahar in cafea;
- biscuitii se rup bucati si se amesteca cu cafeaua, apoi se intind in forma cu pereti detasabili, presand cu dosul lingurii;
- se rad merele si se calesc cu zahar si scortisoara, amestecand  din cand in cand, pana cand se evapora lichidul lasat;
- pentru budinca de cacao se amesteca amidonul cu cacao si zahar, apoi se adauga treptat laptele, amestecand, pentru a nu se forma cocoloase; se pune compozitia pe foc si se fierbe, amestecand mereu, pana cand se ingroasa; se adauga untul cat crema e inca fierbinte si se amesteca bine;
- se intinde stratul de mere peste cel de biscuiti, apoi budinca de cacao, cand a inceput sa se intareasca;
- se lasa in frigider 2-3 ore sau peste noapte;
-se decoreaza cu frisca (eventual si cu visine din dulceata).

Pofta buna!

Bulgarasi cu fulgi de porumb si ciocolata

Aceste bile / bombe / bulgarasi, ca nu prea stiu cum sa le spun, se fac foarte usor, insa au un mare defect: sunt atat de pline de calorii incat am impresia ca ar trebui mancate numai in caz de mare slabiciune trupeasca sau scadere a glicemiei. Fiind atat de dulci merg bine cu o cana de lapte sau iaurt, si cred ca ar fi chiar interesanta  o varianta fara zahar adaugat, fiind suficient cel adus de ciocolata si de stafide.

ingrediente:
- 150 g ciocolata - am pus 100 g ciocolata 55% cacao si 50 g ciocolata cu lapte
- 100 g fulgi de porumb (neindulciti)
- 75 g unt
- 100 g zahar
- 30 ml apa
- 50 g nuci
- 50 g stafide
metoda:
- se pune untul, apa si zaharul intr-o cratita si se incalzesc la foc mic pana cand se dizolva zaharul; se ia de pe foc;
- se toaca mare nucile si ciocolata, iar fulgii de porumb se zdrobesc pe ici pe colo, daca sunt bucati prea mari;
- se pregateste o tava cu forme din hartie pentru briose, sau o forma de silicon - diametrul de 3 cm mi s-a parut cel mai potrivit;

- se rupe bucati ciocolata si se adauga peste siropul cald; se amesteca pana cand se topeste ciocolata; se adauga nucile si stafidele, se amesteca astfel incat sa fie bine acoperite cu ciocolata;
- se adauga fulgii de porumb, se amesteca totul, apoi se pune cate o lingurita de compozitie in hartiile sau formele de silicon pregatite, presand usor; se poate pune deasupra fiecarui bulgaras o stafida, o jumatate de nuca, o cireasa confiata etc.
- se lasa 2-3 ore intr-un loc racoros, apoi sunt gata de mancat.

Pofta buna!

Panna cotta cu jeleu de struguri

Jeleul de struguri e pentru mine descoperirea anului in materie de borcane puse pe iarna: l-am testat, in portie mica, pe o panna cotta, dupa care au urmat 3 ture de jeleu in borcane, pus pe iarna. Am citit ca merge bine pe un platou cu branzeturi, sau uns pe paine cu unt de arahide, e bun pentru lipit fursecuri cu el sau alte prajituri unde trebuie un gem acrisor (de exemplu: Arlechin), sau pe un cheesecake. Are un gust intens, concentrat, e destul un strat subtire pentru a trezi chiar si o panna cotta lesinata.
Metoda de prepare a jeleului e identica fie ca se va folosi pe loc, fie pentru pus pe iarna. Cel din urma se pune fierbinte in borcane sterilizate, se inchide capacul, se lasa borcanele 5 minute pe capac, dupa care se pun la racit in paturi - cu capul in sus, de data asta. Din 3 kilograme de boabe de struguri, de exmplu, am obtinut 2.2 l suc, am adaugat 1 kg zahar si zeama de la o lamaie (65 ml, de data asta) si au iesit 6 borcane de jeleu (plus inca putin, pentru gustat). Teoria spune ca gemul trebuie fiert pana ajunge la 104 grade C, dar cel pentru panna cotta nu l-am lasat sa fiarba asa de mult si a avut intr-adevar o consistenta de sos gros, nu de jeleu. Urmatoarele le-am fiert "ca la carte" (cam o ora mi-a luat) si sunt intr-adevar bine inchegate (poza - la iarna, cand deschid borcanul). Retele pe care le-am studiat cereau zahar cu pectina, din care nu am, asa ca la ultima tura de jeleu am fiert in prima faza, impreuna cu strugurii, un mar taiat in 8 - cu coaja si cu samburi cu tot; nu cred sa existe o diferenta semnificativa fata de tura fiarta pana la 104 grade C, dar fara mar. Strugurii sunt si ei dintre fructele care au multa pectina, dupa cum se vede in graficul de aici - de unde am aflat si faptul ca zeama de lamaie (un acid) contribuie la inchegarea pectinei - lipsa lui ar putea sa fie cauza pentru care unele gemuri nu vor nicicum sa se ingroase (am patit-o).


ingrediente - pentru 6 portii:
- 200 ml lapte gras
- 400 ml frisca lichida
- 1 plic granule de gelatina (10 g)
- 100 g zahar
- semintele unei pastai de vanilie
pentru jeleu:
- 1 kg struguri rosii
- 300 g zahar
- 1 lingura zeama de lamaie

metoda:
- se pun boabele de struguri intr-o cratita pe foc mic si se lasa 5 minute pana cand incep sa lase zeama; se amesteca, se mai lasa 5 minute, apoi se zdrobesc cu un instrument pentru zdrobit cartofii; se lasa la fiert, zdrobind fructele din cand in cand, 10-15 minute;
- se aseaza o strecutratoare fina (plasa de sarma, nu din cea metalica cu gauri rotunde) deasupra unui vas incapator; se toarna strugurii in strecuratoare si se lasa la scurs cel putin o ora - preferabil peste noapte;
- paranteza : pentru jeleul de pus in borcane, adica o cantitate mare de struguri, se strecoara in mare cate 2-3 polonice de struguri, apoi se lasa in strecuratoare, peste noapte, cojile si samburii care se preseaza bine inainte de a fi aruncati; am incercat si scurs in tifon+strecuratoare : zeama nu a fost mai fina sau mai transparenta, dar un avantaj ar fi ca se  pot stoarce cojile in saculetul de tifon;
- se obtine cam 550-600 ml de suc; se adauga 300 g zahar (la toate turele de jeleu am folosit proportia 1:2 (g zahar : l suc) si o lingura de zeama de lamaie; se pune totul la fiert si se fierbe, amestecand din cand in cand, pana cand trece testul dulceturilor (farfurioara, picatura, urma degetului... ) pentru cei cu ochi format, sau pana cand termometrul de dulciuri arata 104 grade C (pentru cei mai tehnici si fara ochi format, inca); pentru jeleul de folosit la panna cotta cred ca nu e nevoie de o fierbere atat de indelungata (care ar aduce panna cotta si jeleul la aproximativ aceeasi consistenta) - eu am fiert jeleul mai putin, doar cat sa dea in clocot plus inca 10 minute, astfel ca a ramas mai moale decat panna cotta pe care o invaluia la fiecare lingurita ce iesea din pahar...
- pentru panna cotta: se inmoaie granulele de gelatina in 100 ml apa rece; se pune la foc mic frisca amestecata cu lapte, semintele de vanilie si zahar, amestecand astfel incat sa se dizolve zaharul, si se lasa pana e gata sa fiarba; se ia de pe foc, se lasa sa se raceasca putin, se adauga gelatina si se amesteca bine; se lasa in bucatarie pana ajunge la temperatura ambianta, apoi se toarna in pahare care se acopera cu folie alimentara si se pun in frigider;
- dupa 2-3 ore, cand panna cotta s-a inchegat, se toarna deasupra un strat de jeleu de struguri la temperatura camerei; se pune in din nou in frigider pentru o ora.

Pofta buna!

Galuste cu prune II

Clasicele galustele cu prune se fac din aluat cu cartofi, dar in varianta II, aici de fata, ei sunt inlocuiti cu branza de vaci. Auzisem de mult de varianta asta asa ca am incercat reteta din revista "secretele bucatariei", adaptand textul cam expeditiv si care pe ici, pe colo nici nu se potrivea cu fotografiile. Concluzii: aluatul se face mai usor decat cel cu cartofi, pesmetul prajit in unt are gust bun dar mi se pare ca si cel cu ulei e la fel de bun, iar zaharul pudra pus in pesmet nu-l mai repet pentru ca imi place sa "crontane" intre dinti zaharul tos pe care il pun de obicei.

ingrediente - pentru aluat (mi-au iesit 18 galuste):
- 300 g faina
- un praf de sare
- 50 g unt rece
- 250 g branza de vaci
- 1 ou
- 100 ml lapte
pentr umplutura:
- prune - am pus cate o jumatate in fiecare galusca, deci 9 prune
- 70 g martipan
pentru pesmet:
- 120 g unt
- 50 g zahar pudra vanilat
- o lingurita rasa scortisoara
- 200 g pesmet

metoda:
- aluatul se pate face in robotul de bucatarie: se cerne faina, se adauga un praf de sare si untul taiat cubulete; se amesteca pana cand compozitia are aspect nisipos; se adauga branza de vaci, oul si laptele; se amesteca pana cand se obtine un aluat omogen;
- se formeaza un cilindru de aluat cu diametrul de 4-5 cm, se inveleste in folie alimentara si se lasa in frigider minim 30 de minute (al meu a stat peste noapte);
- lucrand pe blatul de lucru infainat, se taie felii de aluat de 7-8 mm grosime;
- intre timp de pune la fiert o cratita mare cu apa;
- se aplatizeaza discurile de aluat cu degetele; in mijlocul discului de aluat se aseaza o jumatate de pruna cu un cubulet de martipan in locul samburelui; se aduna marginile si se strang cu degetele, sa se lipeasca;
- cand fierbe apa se pun galustele; se fierb 10-15 minute; sunt gata cand se ridica la suprafata;
- se topeste untul intr-o tigaie, se adauga zaharul pudra, scortisoara si pesmetul; se tin pe foc cateva mintue, amestecand mereu;
- se scot galustele din apa cu o spumiera si se tavalesc prin pesmet; se servesc cu smantana sau iaurt gras.

Pofta buna!

Crema de morcovi cu stafide si migdale

Un desert foarte usor, surprinzator din cauza ingredientului principal - morcovii, dar si pentru ca nu contine multe din cele ce se intalnesc de obicei in dulciuri: nu are faina, nici oua, iar zaharul este foarte puntin si poate fi inlcuit, in caz de regim, cu miere adaugata la final sau cu sirop de artar. Eu am gasit reteta intr-o carticica cumparata cu 5 lei, deci iata ca surprize placute pot sa apara de unde nu te astepti ...

ingrediente (2 portii):
- 250 g morcovi
- 250 ml lapte
- 2 pastai de cardamom
- 30 g unt
- 1 lingura zahar brun
- 2 linguri stafide
- 2 linguri fulgi de migdale
pentru servit si decor: iaurt sau smantana, migdale intregi, frunze de menta sau roinita
metoda:
- stafidele se pun la inmuita in apa calduta;
- pastaile de cardamom se inteapa in 2, 3 locuri;
- se curata, se spala si se rad morcovii; se pun la fiert impreuna cu pastaile de cardamom si lapte;
- cand amestecul incepe sa fiarba se face focul mic si se lasa la fiert 20-25 de minute, amestecand din cand in cand, pana cand scade tot laptele;
- se topeste untul; 2/3 din el se adauga peste morcovi, se amesteca si se lasa la fiert, la foc foarte mic, 15-20 de minute; din albiciosi cum erau de la lapte, morcovii vor deveni rosiatici si usor translucizi; se scot cele doua pastai;
- se calesc usor stafidele scurse si fulgii de migdale in untul ramas; se adauga, impreuna cu zaharul, cremei de morcovi si se amesteca bine.
Se serveste calduta sau rece cu o lingura de smantana (sau iaurt) si o frunza de menta (sau roinita), eventual cateva migdale deasupra.

Pofta buna!

Clatite de hrisca umplute cu mere

Imi plac clatitele oricum ar fi: cu umpluturi dulci sau sarate, rulate sau impachetate, cladite ca un tort sau rupte fasii....  De obicei le fac doar din faina de grau, dar pentru varietate am incercat sa folosesc si alte tipuri de faina, de data asta - de hrisca. Pentru ca faina de hrisca nu contine gluten, clatitele ies mai fragile decat cele clasice, asa ca le-am facut mai groase. Ce bucurie mi-a facut Corina luna asta, propunand clatitele (plus linte si naut, dar despre ele alta data) ca tema pentru actiunea "Dulce Romanie" !


ingrediente (pentru aproxiamtiv 12 clatite):
- 150 g faina 000
- 100 g faina de hrisca
- 1 lingurita praf de copt (5 g)
- un praf de sare
- 2 oua
- 400 ml lapte
- 300 ml apa carbogazoasa
pentru umplutura
- 1 kg mere
- 3-4 linguri zahar
- 1 lingurita scortisoara
- 1 lingura zeama de lamaie
metoda:
- se amesteca fainurile cu sare si praf de copt;
- se bat ouale usor, se adauga laptele, apoi se toarna treptat compozitia peste faina, amestecand bine; se adauga apa si se lasa deoparte 20-30 de minute;
- pentru umplutura: se spala, se curata si se rad merele; se adauga zaharul, scortisoara si zeama de lamaie si se pun pe foc, amestecand cu grija din cand in cand; se lasa pana cand se inmoaie merele si zeama lasata de ele se evapora;
- se prajesc clatitele, se umplu cu mere calite, se mananca.

Pofta buna!

Orez imparatesc

Daca i-as spune pe numele oficial "Riz a l'imperatrice" poate ar fi clar deja din titlu despre ce e vorba in reteta, dar am ales numele sub care am gasit-o intr-un vechi caiet cu retete (din care am luat si reteta de prajitura Arlechin ). Acest desert contine gelatina, dupa care nu ma prea dau in vant (o folosesc foarte rar si se vede la cum am scos desertul din forma), dar imi inchipui ca ar fi foarte bun pregatit ca si desert la pahar, fara gelatina.

ingrediente:
- 125 g orez cu bobul rotund
- 750 ml lapte
- 100 g zahar
- un praf de sare
- 1 pastaie de vanilie
pentru sarlota:
- 3 oua
- 125 g zahar
- 100 ml lapte
- 7 g gelatina granule (reteta zice 4 foi de gelatina)
- 400 ml frisca + pentru ornat, eventual
in plus:
- 50 ml coniac (reteta din caiet e cu rom, care mie nu-mi place, asa ca am folosit alt alcool)
- 100 g fructe uscate (aici: stafide, merisoare si caise)
- 10 g coaja de portocala confiata

metoda:
- se fierbe orezul cu lapte, zahar, praf de sare si semintele din pastaia de vanilie; se lasa la racit;
- se bat ouale cu zahar pana cand acesta se dizolva; se pune amestecul, subtiat cu lapte, intr-o cratita cu fund dublu la foc mic (sau se lucreaza la bain-marie); se tine pe foc, amestecand continuu, pana se ingroasa si da intr-un clocot;
- fructele uscate si coaja de portocala se taie bucatele si se lasa la inmuiat in coniac;
- se dizolva gelatina in 70 ml apa rece; se lasa 10 minute, timp in care se raceste putin si crema de ou; se adauga gelatina si se amesteca bine - ideal ar fi ca crema sa aiba 60 de grade C; daca s-a racit prea mult se poate pune pe foc mic; atentie insa - nu trebuie sa fiarba!
- cand orezul si crema de ou sunt usor caldute se amesteca, adaugand si fructele cu tot cu alcoolul pe care nu l-au absorbit;
- se bate frisca, apoi se inglobeaza cu grija in amestecul cu orez; se pune in forme si se lasa in frigider pana se incheaga; aici am umplut un bol mare de sticla (diam. aprox. 20 cm) si doua mai mici;
- pentru aventura scoaterii desertului din forma se scufunda vasul in apa calda (nu fierbinte pentru ca va topi gelatina) - aproximativ 10 secunde; se desprind marginile budincii de peretii formei cu ajutorul unui cutit subtire, se "zgaltaie" putin forma, apoi se aseaza deasupra farfuria de servit si se intoarce ansamblul cu susu-n jos; s-a desprins ? :D
Se poate orna cu fructe confiate sau / si frisca.

Pofta buna!

Mere in ciocolata

Pentru provocarea semi-secreta a lunii octombrie 2013 Adela mi-a repartizat spre studiu si inspiratie blogul "Simplu si bun". Sunt convinsa ca sunt bune absolut toate retetele de-acolo, dar pentru celalalt termen din numele blogului n-as baga mana-n foc intrucat cei doi autori au multe retete sofisticate. As fi vrut sa pregatesc pere cu gorgonzola, dar lenea m-a impins la multa simplificare si am ramas cu un platou de branzeturi si fructe; as mai fi vrut sa fac gnocchi cu branza de capra - ideea asta chiar n-o las sa dispara, dar mai aman realizarea ei pana cand stelele se vor alinia corespunzator ...  Dar simplu si bun a fost desertul pe care am reusit sa-l fac, si anume merele in ciocolata (asa-i ca am gasit cea mai simpla reteta? ).

ingrediente:
- mere
- zeama de lamaie
- ciocolata (de preferat amaruie, de buna calitate, adica ciocolata adevarata, nu ceea ce se vinde de multe ori sub acest nume; eu am incercat cu ciocolata amaruie, cu ciocolata cu lapte si chiar cu ciocolata alba).
 
metoda:
- se spala cateva mere; se scot samburii cu ajutorul instrumentului special;
- merele curatate se taie felii subtiri care se inmoaie in zeama de lamaie; se lasa apoi sa se scurga putin, dupa care se usuca in aparatul de uscat fructe si legume - timp de aproximativ 4 ore; Daiana spune ca uscarea se poate face si in cuptor, la foc foarte mic; merele sunt gata cand sunt elastice (gumoase) dar nu se simt umede la atingere;
- ciocolata taiata marunt se topeste la bain marie, apoi se lasa sa se raceasca putin;

- se trec pe rand feliile de mere prin ciocolata topita si se aseaza pe hartie de copt unde se lasa pana se intareste glazura.

Pofta buna!

Inghetata de vanilie

Reteta de baza din care se pot dezvolta nenumarate variatiuni adaugand ciocolata, fructe, siropuri s.a.m.d. Multa vreme am ocolit reteta asta pentru ca are galbenus de ou si am o usoara reticenta fata de deserturile cu ou care nu trebuie lasate sa fiarba. Dar m-am desteptat, am aflat ca galbenusurile se gatesc la 65 de grade Celsius, crema de vanilie ajunge la consistenta corecta la 77 de grade C dupa cum zicea cartea (le-am verificat cu termometrul pentru friptura, ca altul n-am) asadar reticenta mea aproape ca a disparut. Cu toate ca fara masina speciala nu-i chiar floare la ureche sa faci inghetata de vanilie, faptul ca stiu ce-i in ea si ca e foarte buna ma face sa pastrez reteta.

ingrediente (pentru 1/2 de portie, asa cum am facut eu; daca doriti portia intreaga dublati cantitatile):
- 200 ml lapte gras
- 200 ml frisca lichida
- jumatate de pastaie de vanilie
- 3 galbenusuri mari
- 60 g zahar
metoda:
- se taie jumatate de pastaie de vanilie pe lung; se rad semintele cu un cutit cu varf rotund; se pun intr-o cratita impreuna cu pastaia golita, laptele si 150 ml frisca lichida;
- se pune cratita pe foc mic si se lasa pana incep sa apara bule pe margine; se stinge focul;
- se freaca galbenusurile cu restul de frisca si cu zahar;
- se scoate pastaia de vanilie din lapte; se adauga putin cate putin din laptele fierbinte in amestecul cu galbenus;
- se toarna compozitia inapoi in cratita, pe foc mic; se tine, amestecand mereu cu o lingura de lemn, cateva minute - pana ajunge la 77 de grade C; e gata cand s-a ingrosat putin si acopera lingura, iar daca trageti o linie cu degetul pe ea urma ramane vizibila;
- se varsa crema printr-o strecuratoare intr-un bol care se aseaza intr-un vas mai mare in care se pune apa rece si cuburi de gheata;
- cand crema a ajuns la temperatura mediului ambiant, se toarna intr-un vas cu capac si se pune in congelator; se scoate din ora in ora si se amesteca bine cu o furculita, insistand pe peretii si fundul vasului, unde ingheata mai repede; cartea zice ca e gata de servit in 3 ore, la mine a durat mai mult;
- se serveste cu sos caramel, piscoturi, napolitane sau alte "decoruri".

Pofta buna!

Spuma de ciocolata neagra (chocolat Chantilly) cu sos de cirese

Cand gasesc retete de genul acesta incep sa regret ca nu stiu fizica si chimie, ca sa inteleg mai bine si chiar sa descopar eu astfel de fenomene - smecherii culinare! Aceasta spuma de ciocolata poate fi facuta doar din doua ingrediente: ciocolata neagra (minim 70% cacao) si apa; eu am adaugat putin zahar, si daca n-as fi fost sigura ca n-o sa iasa as mai fi pus putin lichior de cafea sau visinata...
Cel care a inventat reteta acestei spume de ciocolata (fara frisca si fara ou) este Hervé This, un fizician-chimist francez, acelasi om care a vorbit pentru prima oara de gastronomia moleculara - domeniu care nu ma interesa pana acum, inchipuindu-mi ca lucreaza obligator cu prafuri cu nume lungi sau azot lichid. Iata insa ca aceasta noua stiinta este, la baza, mult mai prietenoasa si isi merita cuvantul "molecular" din denumire: explica vraji fenomene fizice care se intampla zi de zi in bucatarie. Domnul acesta This s-a gandit intr-o buna zi ca daca dintr-o emulsie concentrata de apa cu picaturi de materie grasa (= frisca lichida), prin racire si  incorporare de bule de aer, rezulta o spuma (= frisca batuta), aplicand acelasi procedeu unei alte emulsii de lichid cu o materie grasa ar putea obtine spuma de ... orice!
Am vazut reteta la Deeba, de unde am luat si sosul care se potriveste perfect cu ciocolata amara, l-am vazut apoi pe Heston Blumenthal  (care stie sa faca si fara azot lichid), iar acum abia astept sa studiez alte inventii ale domnului This.

ingrediente pentru spuma de ciocolata  (2 portii, care desi sunt mici, sunt foarte concentrate):
- 100 g ciocolata neagra (min. 70% cacao) - a mea avea si bucatele de boabe de cacao dar nu sunt obligatorii
- 90 ml apa (se pot inlocui 10 ml din aceasta cantitate cu lichior)
- 1 lingura de zahar tos
pentru sosul de cirese:
- 200 g cirese (cantarite fara samburi)
- 1 lingurita otet balsamic
- 1 lingura cu varf zahar
In plus : frisca batuta indulcita.

metoda:
- se pregatesc doua boluri: in cel mai mare se pune apa cu gheata, iar cel mai mic se aseaza in el;
- se pune apa intr-o craticioara; se adauga ciocolata tocata si zaharul;
- se pune pe foc mediu, amestecand din cand in cand; se lasa pana cand se topeste ciocolata si amestecul e omogen;
- se toarna ciocolata topita in vasul mic pregatit; se bate cu un tel para sau cu un mixer electric; am citit ca e multa gimnastica de facut cu telul-para, iar mixerul electric poate stropi toata bucataria cu ciocolata lichida daca vasul nu e acoperit cumva...; am folosit asadar un mixer vertical avand atasata piesa in forma de tel-para, si vasul acestui mixer - ingust si inalt; am reusit astfel sa nu obosesc prea mult si sa nu stropesc bucataria;
- in cateva minute compozitia a ajuns de la una care picura la una asemanatoare cu frisca batuta in stadiul "varfuri moi"; verificati des pentru ca se poate taia usor, dar se spune ca nu e o tragedie: daca se intampla asta se pune compozitia din nou pe foc si se lasa, amestecand, pana se topeste pe jumatate; apoi se bate din nou;
- se pune spuma in cupe; se pune la frigider (dar nu cred ca e obligator, mie mi s-a parut ca s-a intarit un pic prea mult);
- pentru sosul de cirese cu otet balsamic: se pun toate ingredientele intr-un vas pe foc, se tine, amestecand, 4-5 minute pana se topeste zaharul si se inmoaie ciresele; se scot fructele, iar sosul se lasa pe foc inca 10-15 minute, pana se ingroasa; se ia de pe foc, se adauga ciresele, se lasa sa se raceasca.

Pentru a servi desertul de aseaza frisca peste spuma de ciocolata iar deasupra sosul de cirese.

Pofta buna!

Clatite americane cu ananas

 

Clatitele americane merg bine la micul dejun, spun unii, dar la mine doar la un mic dejun intarziat de sfarsit de saptamana, pentru ca desi se fac foarte usor, in timpul saptamanii nu prea incap in program. In varianta asta bucatelele de ananas invioreaza clasicele pancakes, iar siropul de artar imi place atat de mult incat mi-as planta un artar in curte (oare as obtine o lingura de sirop pe an ?).

ingrediente:
- 150 g ananas (scurs, daca e din conserva) taiat bucatele
- 100 g faina 000
- 1 lingurita praf de copt
- 1/4 lingurita bicarbonat de sodiu
- praf de sare
- 1/2 lingurita scortisoara
- 3 linguri zahar brut
- 1 ou
- 100 ml lapte
- ulei pentru prajit
- iaurt grecesc si sirop de artar pentru servit
metoda:
- se amesteca faina cu agentii de crestere, sare, scortisoara si zahar;
- se face o gropita in mijlocul fainii, se adauga oul si se amesteca, incorporand faina treptat; se adauga laptele si se amesteca bine; se adauga bucatile de ananas;
- se incinge putin ulei intr-o tigaie; se ia cate o lingura din aluat si se toarna in tigaie; se vor praji 3-4 pancakes deodata, lasand spatiu intre ele; cum aluatul e destul de lichid clatitutele par foarte plate la inceput , dar cresc la prajit;
- cand apar bule pe partea superioara a clatitelor se intorc pe partea cealalta.
Se servesc calde cu iaurt grecesc si sirop de artar.

Pofta buna!

sursa

Spuma de ciocolata cu cafea

Reteta aceasta a facut cale lunga pana sa ajunga la mine: a inventat-o Gordon Ramsay, a verificat-o Magda de la Cat's Kitchen (am si eu o pisica, sa stii! :)) ), iar acum am incercat-o si eu cu ocazia Provocarii Secrete gazduita in aceasta luna de Diana. Caut de multa vreme o reteta de spuma de ciocolata care sa nu contina ou crud, si desi nu e atat de aerata ca o "mousse" clasica, cu albus batut, aceasta mi-a placut mult. Consistenta e aproape cea a unei creme si s-ar putea folosi si la tarte (sau torturi).

ingrediente (pentru 4-6 portii):
- 180 gr ciocolata amaruie (60 % cacao)
- 250 gr mascarpone
- 200 ml frisca lichida
- 2 linguri zahar pudra
- 4 linguri cafea lichida, tare
metoda:
- se taie bucati ciocolata (am pus doar 180 gr si nu 200 cum spune reteta originala pentru ca unii producatori fac tabla de ciocolata de 90 nu de 100 gr cum e obisnuit, tot asa cum s-au inventat si galetusele de iaurt sau smantana de 900 gr nu de 1 kg - sigur, cantitatea e corect scrisa pe ambalaj, dar tot simt o mica sarlatanie acolo ...);
- se topeste ciocolata pe baie de aburi, amestecand usor din cand in cand; se lasa ciocolata sa se raceasca, timp in care se bate branza cu zahar pudra si 100 ml frisca lichida (sau aceasta se bate separat si se incorporeaza ulterior);
- se adauga ciocolata la amestecul cu mascarpone, apoi cafeaua;
- se imparte in cani sau pahare, se acopera cu folie de plastic si se lasa in frigider 1-2 ore;
- se bate restul de frisca, se adauga o lingura de zahar pudra vanilat si se orneaza ciocolata;
- se serveste cu biscuiti, fursecuri sau piscoturi.

Pofta buna!

Betty cu mere rumenite

Sub acest nume am gasit reteta intr-o carte de bucate, tradusa in romana - numele original al acestui vechi desert find Apple Brown Betty. Este un desert foarte simplu, pentru care e nevoie de numai 5 ingrediente  (cu tot cu scortisoara!) care se gasesc oricand intr-o bucatarie : mere, unt, zahar, scortisoara si paine. Merele ar putea cere compania stafidelor, a nucilor sau putin gem de caise - dar nu, Betty este un desert aproape auster, simplu si totusi delicios. Particip cu aceasta reteta la actiunea Dulce Romanie pentru care Andra a propus ca tema a lunii ianuarie marul si cartoful.

ingrediente:
- 1 kg mere
- 200 g paine proaspata (neagra, alba - cum va place)
- 225 g zahar
- 1 lingurita scortisoara
- 125 g unt + pentru uns tava
metoda:
- se incinge cuptorul la 160 grade C;
- feliile de paine de rup bucati si se transforma in firmituri in robotul de bucatarie, apoi se aseaza intr-o tava si se coc aprox. 10 minute, amestecandu-le la jumatatea timpului;
- se curata merele de coaja, se taie in 4, se curata de cotoare apoi se taie in felii subtiri (4-5 dintr-un sfert de mar);
- pesmetul se lasa putin la racit, apoi se adauga zahar si scortisoara; se adauga merele si se amesteca bine, astfel incat sa fie uniform acoperite;
- se unge cu un strat generos de unt o tava de 2 l (am folosit una de sticla); se aseaza o treime din feliile de mere, apoi o treime din cantitatea de unt - taiat bucati; se repeta straturile de inca 2 ori, terminand cu unt;
-  se coc 45 de minute - o ora, pana cand merele sunt moi si stratul crocant rumenit;

- am gasit variante de "Betty" in care se foloseste paine veche, taiata cubulete, care nu mai trebuie uscata in cuptor, iar apoi toate ingredientele se astern straturi-straturi in tava, fara a le amesteca inainte - mere, cuburi de paine, zahar, unt - iar mere ... etc; mai jos este o fotografie cu aceasta varianta:

Se mananca foarte bine cu o lingura de iaurt deasupra!


Pofta buna!

Mere in halat

Cam cu o saptamana inainte de Craciun nu am chef de gatit... probabil, inconstient, imi pastrez fortele pentru beigli si ce-o mai fi sa fie. Acest desert, intre preferatele din copilarie, se face atat de usor inca nici n-as putea spune ca presupune gatit...

ingrediente (pentru 4 portii. Dar eu pot manca singura cam 3 sferturi):
- 100 gr faina
- 1 ou
- praf de sare
- 100-120 ml apa carbogazoasa
- 8 mere (nu prea mari)
- ulei pentru prajit (cam de-un deget in tigaie, nu doar o idee sau deloc, ca la clatite)
- zahar pudra
metoda:
- din faina, praful de sare, ou si apa se amesteca un aluat ca cel de clatite, dar un pic mai gros;
- se curata merele, se scoate mijlocul cu samburi si se taie felii de aprox. 1 cm grosime;
- se trec feliile de mere prin aluat, se prajesc in ulei incins, se cerne zahar pudra pe ele, se servesc (cate au mai ramas....).

Pofta buna!

Clatite ca la mama (I)

O intrebau matusile pe mama: de ce nu pui fetele (adica eu+sora) sa faca ele de mancare, sa invete si ele? Mama zicea : cand or avea nevoie or invata sa faca. Intelepte cuvinte, pentru ca asa a si fost. Am invatat sa fac clatite si sos de rosii pentru paste prin clasa a 7-a pentru ca ambele feluri imi placeau foarte mult. Intr-o perioada faceam clatite cam o data pe saptamana, ocazie cu care am devenit maestra si le coceam la doua tigai deodata, sa termin mai repede.

Umpluturile clatitelor din vremea copilariei mele erau urmatoarele:
cele dulci:
- gem, bine-nteles, umplutura clasica - de prune sau capsuni, sau de caise ori visine;
- mere rase, amestecate cu zahar si scortisoara si calite putin;
- branza de vaci amestecata cu putin zahar vanilat, coaja de lamaie rasa si stafide;
- nutella a aparut mai tarziu in viata noastra ca umplutura pentru clatite, pe vremea copilariei era marfa rara, prea pretioasa pentru asa ceva.
iar umpluturile sarate:
- carne tocata - da, carne tocata, mai exact ceva afumatura fiarta (in lucskos sau in supa de fasole boabe) si apoi tocata;
- mai  facea mama niste clatite umplute cu pateu, cred, impachetate si facute pane, servite cu un sos acrisor  (mama, da-mi te rog reteta! );
- si preferatele mele: clatite cu branza de burduf - se  imprastie branza pe jumatate de clatita, se acopera cu cealalta jumatate, se preseaza putin cu degetele sa se inmoaie branza in contact cu clatita calda, apoi se impatura inca o data (se vad in poza din mijloc, din cele de la finalul postarii).

Aluatul de clatite e singurul pe care il fac "dupa ochi", dar de data asta am masurat ingredientele ca sa fiu mai exacta in descrierea operei de  arta cu care particip la concursul de la Kadia a carui tema este CLATITA !

ingrediente - pentru aprox. 20 de clatite (daca tot faci, fa sa fie destule ...):
-  300 gr faina (o lingura plina-varf pentru 2 clatite, deci 10 linguri pentru 20 de clatite)
- 2 oua
- praf de sare.
- 250 ml lapte
- 400 ml apa carbogazoasa (era sifon, copiii babei, pe vremea cand am invatat eu sa fac clatite ...) + extra pentru adaugat ulterior
- putin ulei pentru prajit
ingrediente pentru umplutura cu branza de vaci (pentru 8-10 bucati):
- 450 gr crema de branza de vaci (sau 400 gr branza si 50 gr smantana, ori iaurt)
- 2 linguri zahar pudra vanilat
- doi pumni de stafide
- coaja de lamaie
metoda:
- se pune faina intr-un bol; se pun ouale la mijloc si se amesteca folosind o lingura;
- atunci cand ouale au inghitit atata faina cata au putut, se adauga laptele, putin cate putin; se pune atata lapte pana cand se incorporeaza toata faina si se obtine o pasta, nu foarte groasa, care se freaca putin pana dispar eventualele cocoloase de faina;
- se adauga un praf de sare, apoi apa minerala, treptat, amestecand; aluatul trebuie sa aiba consistenta unui aluat de clatite (ca doar cum altfel ? ); depinde cum va place, daca aluatul e mai gros ies clatitele mai babane, mie imi plac subtirele si cu margini crocante;
- se toarna putin ulei intr-o canuta din care se va pune cate putin, cu o lingurita, in tigaie (asa se poate controla mai usor cantitea mica de ulei decat daca am turna direct din sticla);
- se incinge bine tigaia cu putin ulei in ea;
- se tine tigaia intr-o mana si se toarna aluat cu ajutorul unui polonic; cu o miscare iute din incheietura :) se invarte tigaia, astfel incat aluatul sa acopere fundul acesteia;
- se prajeste clatita pana cand marginile se dezlipesc de tigaie si se ridica, iar centrul e inchegat si plin de "bulbuci", se intoarce clatita folosind o paleta lunga, sau aceeasi incheietura dibace; se coace inca 1-2 minute;
- cat timp se prajesc clatitele se amesteca aluatul din cand in cand; daca s-a ingrosat se mai adauga apa minerala.
- pentru umplutura se amesteca toate ingredientele, se aseaza cam doua linguri pe diametrul clatitei, se indoaie si se ruleaza; se pudreaza cu zahar vanilat.

Pofta buna!