Sfogliatelle ricci

Acestea sunt verisoarele prajiturelelor "sflogliatelle frolle", alcatuite din aceesi umplutura cu ricotta si gris (plus ciocolata, de data asta, ca sa mai variem), invelita intr-o cochilie de nenumarate foite subtiri, care se desfac atat de frumos in cuptor. Sunt crocante (prea crocante, poate), cu foite subtiri si delicate, astfel ca se topesc in gura. Metoda de lucru e anevoioasa, sunt multe etape cu pauze intre ele si mi-a trebuit ceva curaj sa ma apuc de ele chiar avand masina de paste ca ajutor pentru intins aluatul, dar m-am gandit ca fiind o reteta traditionala alutul a fost intins manual ani si ani (zeci, sute ...), asa ca pentru mine, cu scula moderna, ar trebui sa fie floare la ureche. Mi se pare ca sunt foarte aratoase, mi-au placut la gust, dar nu stiu daca o sa le mai fac vreodata - poate doar la cereri speciale. Oricum, e o metoda interesanta care merita notata, chair daca doar ca si curiozitate pentru cei pasionati de teoria aluaturilor.

ingrediente aluat:
- 420 g faina
- 1 lingurita sare
- 180 ml apa calduta
- 115 g unt
- 115 g untura
pentru umplutura:

- 250 ml lapte

- 115 g zahar

- 115 g gris

- 375 g ricotta

- 2 galbenusuri

- 10 ml extract vanilie

- varf de cutit scortisoara macinata

- 20 g coaja de portocala confiata

- 60 g ciocolata amaruie (55%)
metoda:
- se amesteca faina cu apa; se framanta pana cand se aduna toata faina; va fi un aluat foarte, foarte uscat, dar nu adaugati apa in plus;
- se imparte aluatul in doua si se trec bucatile prin masina de paste, fixat la nr.1; la inceput va fi dificila operatiunea pentru ca aluatul e aspru si se rupe, dar cu fiecare trecere prin masina va deveni din ce in ce mai fin; (gasiti aici poze foarte frumoase si sugestive); dupa fiecare intindere se aduna sau se pliaza alautul; surprinzator, dupa 15 treceri ale aluatului prin masina de paste acesta va deveni pliabil si ascultator; tare dar fin, foarte placut la atingere;
- se aduna aluatul in forma de bila, se inveleste in folie de plastic si se lasa in frigider pana a doua zi;
- se amesteca bine untul la temperatura camerei cu untura;
- se imparte aluatul in 4; se trece din nou prin masina de paste, de data aceasta pana la treapta 7 sau 8; la inceput va fi nevoie ca fasia de aluat sa fie impaturita,  astfel incat sa aiba latimea constanta pe toatea lungimea; in final trebuie sa se obtina o fasie de aluat de 10 cm latime; (la treapta 5 deja era prea lunga pentru a o manui asa ca am taiat fasia in doua);
- se intinde fasia de aluat pe latime, cu degetele, pana ajunge de aproximativ 20 cm latime (miscarea de la aluatul pentru strudel); nu conteaza daca se rupe pe ici, pe colo; se unge foaia de aluat cu amestecul de unt si untura, apoi se ruleaza cat de strans se poate, pe latura scurta;
- se intind pe rand si celelalte 3 bucati de aluat; fasiile de 20 cm unse se rasucesc in continuare pe sulul obtinut pana atunci;
- se unge sulul de aluat cu untura si unt, apoi se trec palmele peste el, de la mijloc spre margini, cu scopul de a scoate din bulele de aer prinse inte foite;
- se inveleste aluatul in folie si se lasa in frigider 2-3 ore;
- umplutura se prepara ca si cea de la sfogliatelle frolle (minus stafidele, plus ciocolata);
- se incinge cuptorul la 180 grade C;
- se taie capetele sulului de aluat, apoi se taie felii de 1.5 cm grosime (teoretic; ale mele erau mai degraba de 1 cm; am obtinut 16 bucati);
-se ia cate o rotita de aluat si se preseaza cu podul palmei (trimit din nou la pozele altora, mainile mele erau prea unsuroase pentru a atinge aparatul de fotografiat); se formeaza un con care se alungeste apoi cu degetele, presandu-l usor astfel incat straturile de aluat sa inceapa sa alunece unul de pe altul, dar fara a se desprinde complet;
- se pune o lingurita de umplutura in con si se lipesc marginile;

- reteta spune ca dupa ce se aseaza sfogliatelle-le in tava se ung cu amestecul de unt si margarina ramas (mi-a ramas si mie dar l-am aruncat inainte de a citi ca mai am nevoie de el); am uns cateva prajiturele cu untura, restul le-am lasat asa si nu am observat vre-o diferenta - deci se poate sari peste acest pas;
- se coc 20-25 de minute, pana cand devin aurii la suprafta;
- se mananca pudrate cu zahar, caldute.

Pofta buna!

Reteta - Daring Bakers

Sfogliatelle frolle cu ricotta de casa

Sfogliatelle sunt produse de patiserie italienesti, specifice orasului Napoli, care au fost inventate probabil intr-o manastire. Sunt alcatuite dintr-o crusta de aluat umpluta cu un amestec de ricotta, gris si fructe confiate. Exista doua feluri de sfogliatelle: ricci (care se fac dintr-un aluat din faina si apa, intins in foite extrem de subtiri, unse cu unt si untura, suprapuse, rulate, intinse iar, taiate si formate apoi astfel incat la final se obtine o cochilie crocanta si foarte aratoasa), si  frolle la care umplutura e invelita in aluat nisipos, ca cel pentru tarte. M-a speriat introducerea facuta de Sandie cand a propus tema provocarii de la Daring Bakers: ea spune ca abia dupa a treia incercare i-a iesit cum trebuie aluatul pentru  sfogliatelle ricci, si cum nu-mi puteam imagina cine o sa manance 3 ture de esecuri (din punct de vedere estetic escuri, ca ceva bun la gust tot ar fi iesit) am inceput  cu sfogliatelle frolle, le-am facut in doua variante, si s-a terminat luna fara sa incerc si sfogliatelle-le cele complicate dar crocante si frumoase. Raman pe lista cu "de facut" ....
Pe langa faptul ca trebuia sa facem cel putin una din cele 3 sfogliatelle (da, mai este una, americano-italienele "lobster tail" care mi s-au parut deosebit de complicate...) provocarea consta si in a face macar unul din urmatoarele ingrediente ale umpluturii: coaja de portocala confiata (facut demult, deci n-ar mai fi fost o provocare) sau ricotta de casa. Nu mi-a trecut prin cap niciodata sa cumpar ricotta, de obicei o inlocuiesc cu crema de branza de vaci, dar cu ocazia asta am inercat sa o fac singura, si e atat de simplu (si cred ca si mai ieftina decat daca as cumpara-o) incat de-acum incolo n-o s-o mai inlocuiesc in retetele care cer acest tip de branza.

RICOTTA DE CASA 

 

 

Se zice ca nu e bine sa fie facuta din lapte UHT, totusi frisca pe care am folosit-o eu a fost pasteurizata la "ultra-high-temperature"  si ricotta mi-a iesit foarte buna. Am mai citit ca se poate face si fara frisca, dar grasimea suplimentara pe care o da aceasta contribuie, cred, la consistenta si textura cremoasa a ricottei.

ingrediente (pentru aprox. 750 g ricotta):

- 2 l lapte gras (nu UHT)

- 250 ml frisca lichida
- 1/2 lingurita sare
- 50 ml zeama de lamaie
metoda:
- se pregateste instalatia de scurs: intr-un bol mare se pune o strecuratoare (mare), in care se intind doua straturi de tifon umezit;
- se pune la fiert laptele, frisca si sarea; cand incepe sa fiarba se ia de pe foc si se adauga zeama de lamaie si se amesteca 2-3 minute;
- se toarna compozitia in sita cu tifon si se lasa la scurs 1 ora sau pana ajunge la temperatura camerei.
Lichidul obtinut este zer, se poate folosi si el. Ricotta se poate pastra in frigider, intr-o cutie inchisa, 2-3 zile.

SFOGLIATELLE FROLLE

 

Mi-au placut mult prajiturelele acestea, merg bine langa o cana cu cafea si sunt destul de consistente. Am incercat aluatul propus de provocare, dar si o varianta gasita pe internet cu aluat cu untura dar fara oua - acestea au fost mai fragede decat primele dar mi-au placut ambele variante.

ingrediente pentru umplutura (mi-a ajuns pentru cate o portie din fiecare varianta de aluat):

- 250 ml lapte

- 115 g zahar

- 115 g gris

- 375 g ricotta

- 2 galbenusuri

- 10 ml extract vanilie

- varf de cutit scortisoara macinata

- 20 g coaja de portocala confiata
- 75 g srafide aurii
- coaja de lamaie

ingrediente aluat - var. 1 (Daring Bakers):

- 325 g faina 000

- 75 g zahar

- praf de sare

- 115 g unt rece

- 2 oua batute usor

ingrediente aluat - var. 2 

- 250 g faina
- 100 g untura
- 75 g zahar
- 75 ml apa
- coaja de lamaie

in plus - ou sau smantana pentru uns.

metoda:
- pentru umplutura: se pune pe foc laptele cu zahar; cand da in clocot se face focul mic si se adauga treptat grisul, amestecand continuu; se fierbe aproximativ 2 minute, pana cand compozitia devine fina si se ingroasa;
- se intinde grisul fiert pe hartie de copt, pentru a se raci mai repede; cand ajunge la temperatura camerei se transfera in robotul de bucatarie si se amesteca bine cu celelalte ingrediente, lasand stafidele si coaja de portocala la final; trebuie sa rezulte o compozitie cremoasa si fina care se poate pastra in frigider 3 zile;

- pentru aluat: se amesteca faina cu zahar si sare; se scoate untul din frigider si se loveste de cateva ori cu sucitorul pentru a-l face pliabil;
- se incorporeaza in faina, cu varfurile degetelor; se lucreaza repede, astfel incat untul sa nu se incalzeasca de la caldura degetelor;
- se adauga ouale batute si se amesteca bine cu o furculita, apoi se framanta cu mana de doua-trei ori;
- se inveleste aluatul in folie de plastic si se pune in frigider;
- in cazul aluatului cu untura se amesteca bine toate ingredientele, fara a framanta prea mult aluatul, care se tine si el la rece inainte de a fi utilizat;
- se imparte aluatul in 10 parti egale; se intinde fiecare bucata pana ajunge in forma de oval cu lungimea  de aprox. 12 cm;
- se pune o lingura cu varf de umplutura pe jumatate din aluat, apoi se inveleste cu cealalta jumatate; se preseaza bine marginile in jurul umpluturii, cu palmele facute caus, apoi se taie cu un pahar sau o forma rotunda de inox de 7 cm diametru; din resturile de aluat se formeaza inca una sau doua "frolle";
- se pun prajiturelele la frigider timp de 2 ore, apoi se ung cu ou batut si se coc la 190 grade C timp de 20 de minute sau pana sunt aurii (30 de minute, la cuptorul meu, in ziua aceea);
- la varianta 2 am intins aluatul  cu sucitorul, am decupat discuri pe care le-am mai intins putin, am pus umplutura pe jumatate din discurile de aluat, am acoperit cu celelalte, presat bine, decupat din nou cu aceeasi forma; le-am uns cu smantana fara sa le racesc inainte de copt.

Pofta buna!


Blog-checking lines: Sandie of the lovely blog, Crumbs of Love, was our November hostess. Sandie challenged us to make a traditional Italian dessert, along with its American version – Sfogliatelle (or better known in the US – lobster tails!) The flakey, 1000 layers of super thin dough, shaped into a horn and filled with a scrumptious filling. Così buono!

Pesto

Citind pe blogul Dianei o lunga si interesanta poveste despre pesto, mi-am facut curaj sa fac si eu acest superb sos italienesc, impinsa de la spate de busuiocul din fereastra care incepea sa dea semne de toamna (adica sa se ingalbeneasca pe ici pe colo). Nu stiu daca busuiocul meu e de Genova, "parmezanul" sunt sigura ca e doar cu numele "branza italieneasca pentru paste", adica de Napolact si nu de Italia, uleiul de masline e din Grecia, asa ca nu pot sa-i spun sosului meu "pesto genovez". Totusi are si el ceva  "ca la carte", si anume faptul ca l-am facut in mojar de marmura (desi undeva citisem ca trebuie facut cu pistil de lemn iar eu l-am folosit pe cel al mojarului).

ingrediente:
- 1 catel de usturoi
- 15 g frunze de busuioc
- varf de cutit sare grunjoasa
- 30 g samburi de pin
- 70 g parmezan
- 100 ml ulei de masline extravirgin
metoda:
- se spala frunzele de busuioc, apoi se usuca cu un servet;
- se paseaza in mojar catelul de usturoi cu putina sare;
- cand s-a format o pasta, se adauga frunzele de busuioc si inca putina sare; se zdrobesc, amestecand, pana cand busuiocul lasa o zeama verde;
-  se adauga apoi samburii de pin, si treptat si alternativ ulei si parmezan.

Culoarea sosului meu nu e cea mai imbietoare, poate din cauza ca am pus prea multa branza, dar arata bine pe niste paste integrale, diluat cu putina apa in care au fiert acestea,  cu cateva rosii (semi)uscate si extra-parmezan, iar gustul e absolut minunat!

Pofta buna!

Spaghetti alla puttanesca

Cu mare mirare am aflat de pe internet ca acest fel de mancare simplu nu e vechi de cand lumea ci a fost mentionat pentru  prima oara, se pare, doar acum 50 de ani.

ingrediente:
- 400 gr spaghete (aici - integrale)
- 2 catei de usturoi
- 100 gr masline negre, fara samburi
- 8 fileuri de ansoa
- 2 linguri de capere
- fulgi de ardei iute
- 400 gr rosii tocate
- ulei, sare, piper, patrunjel verde
metoda:
- se pune la fiert apa cu sare; cand clocoteste se adauga pastele si se fierb al dente - adica cu 1 minut mai putin decat  indicatiile de pe ambalaj; se trec sub jet de apa rece pentru a opri fierberea;
- se toaca usturoiul, maslinele sa taie bucatele, la fel fileurile de ansoa; caperele de clatesc si se toaca;
- se incinge ulei intr-o tigaie si se caleste usturoiul cu maslinele si caperele, amestecand rapid; dupa 1 minut se adauga bucatelele de peste, ardeiul iute, rosiile si putin piper si se fierbe sosul 10 minute.
Se servesc pastele cu sos si patrunjel verde tocat.

Si inca o poza

Pofta buna!

Lasagna (clasica)

Asta e lasagna clasica in viziunea mea, viziune construita pornind de la reteta de pe o cutie de foi de lasagna, dar pe care am facut-o de multe ori "dupa ochi" si "dupa gust" si imi place de fiecare data ce iese. O fac intr-un vas  oval, mare - cel mai mare din dotare, ideal ar fi unul dreptunghiular pentru a se aseza cat mai bine foile de lasagna, dar cum spuneam prefer sa-l folosesc pe cel mai mare si sa croiesc foile pe masura acestuia. Ies cam 6 portii (pentru oameni cu pofta de mancare...).

ingrediente pentru sosul de carne:
- 500 gr carne tocata amestec
- 2 cepe mijlocii
- 2 catei de usturoi
- 2 morcovi
- 2 tije de telina
- 2 conserve  de rosii - sau 3-4 rosii proaspete si 400 ml suc de rosii
- 1-2 frunze de dafin, cimbru, sare, piper
- o lingurita de zahar
ingrediente pentru sosul alb:
- 3 linguri ulei
- 3 linguri rase de faina (integrala chiar)
- 500 ml lapte
- 75 gr parmezan
in plus:
- foi de lasagna (cam 3/4 dintr-un pachet)
- 75 gr parmezan
- o rosie taiata felii subtiri, frunze de busuioc (optional)
metoda:
- pentru sosul de carne : se caleste ceapa tocata marunt impreuna cu morcovul taiat cubulete si firul de telina taiat bucati mici; cand s-au inmuiat se adauga usturoiul tocat, apoi carnea, amestecand si desfacand bucatile de carne; cand carnea s-a deschis la culoare se adauga rosiile tocate si sucul de rosii; se condimenteaza si se lasa sa fiarba la foc mic cam 30 de minute;
- pentru sosul alb : uleiul si faina se pun intr-un vas, pe foc mic, amestecand pana se dizolva faina dar fara sa se prajeasca, apoi se adauga treptat laptele, amestecand mereu; dupa ce s-a adaugat tot lichidul se mai lasa pe foc, amestecand in continuare, pana da in clocot; se adauga sare, se ia de pe foc si se amesteca cu parmezan; (teoria zice ca ar merge un praf de nucsoara dar in mancaruri sarate nu-mi place, asa ca eu nu pun);
- pentru asamblare : se pune in tava un strat de sos de carne (o treime din cantitatea totala), urmat de un strat de foi de lasagna (crude, neinmuiate) care se acopera cu sos alb; se repeta sosul rosu - paste - sos alb, si inca o data - ultimul strat fiind de sos alb; se presara restul de parmezan, feliile de rosie si busuiocul (daca se folosesc), se acopera tava cu folie de aluminiu si se coace la foc mediu 40-45 de minute, apoi se ia "capacul" si se mai coace 15 minute; verificati cu o furculita daca sunt moi foile; se lasa sa se aseze 10 minute, apoi se serveste.
Pofta buna!

Panna cotta

Panna cotta este un desert italienesc foarte simplu de facut compus din frisca, zahar si gelatina. Se potriveste cu fructe, caramel, sos de ciocolata ...

ingrediente:
- 500 ml frisca lichida
- 50 gr zahar tos
- 1 pastaie vanilie
- 4 foi gelatina
metoda:
- se pune la inmuiat gelatina in putina apa rece;
- se taie in doua pe lungime pastaia de vanilie si se scot semintele; acestea se pun in frisca, impreuna cu pastaia taiata si cu zaharul; se pune pe foc mic, amestecand, pana se dizolva zaharul; se ia de pe foc inainte de a inceape sa fiarba; se scoate pastaia de vanilie; (daca va deranjeaza aspectul semintelor de vanilie puteti strecura compozitia);
- se storc foile de geltina, se pun in frisca fierbinte si se amesteca bine, pana se dizolva;
- se ung cu ulei 4 vase / forme / paharele si se toarna frisca in ele; se pun in frigider unde se lasa peste noapte pentru a se intari complet;
- inainte de a servi se scufunda vasele in apa fierbinte pentru cateva secunde (panna cotta din pozele cu caise a ramas prea mult timp in apa fierbinte, se vede cum a inceput sa se inmoaie pe margini); se desprinde apoi panna cotta de peretii vasului cu ajutorul unui cutit subtire si se rastoarna pe farfurie;
- am servit desertul cu caise coapte pe gril, fistic si biscuiti cu caramon si alune in varianta 1, iar in varianta 2 cu sos de zmeura.

Pofta buna!

... si inca o poza, de pofta :)

Pui saltimboca

Saltimboca este un fel de mancare de origine italiana care se face asa : felie subtire de carne de vita + frunza de salvie + felie de prosciutto - prinse toate cu o scobitoare si prajite in unt. Cum vreau sa continui aventura de a gati mai mult "mancare serioasa" decat dulciuri dar nu am curaj sa incerc sa gatesc carnea de vitel am facut saltimboca din piept de pui. Ideea de a face pachetele de carne invelite in  bacon vine de la bucatarul meu, mai priceput decat mine la gatit carne; am facut mancarea la 4 maini si rezultatul ni s-a parut delicios!

ingrediente:
- 1/2 piept de pui mare
- frunze de salvie
- felii subtiri de bacon
- 75 ml vin alb
- sare, piper
metoda:
- pieptul de pui se taie in felii subtiri : lobul ce se desprinde l-am taiat in 2 felii, iar bucata mai mare am taiat-o in 2 fasii (pe verticala cum sta carnea pe tocator), apoi fiecare in cate 3 felii (pe orizontala);
- se bat feliile de carne de pui cu o bucata de folie alimentara deasupra;
- se sareaza si se pipereaza carnea pe ambele fete; pe fiecare bucata de carne se aseaza cate 2 frunze de salvie, apoi se impatureste felia in doua si se inveleste in bacon;

-se inginge ulei intr-o tigaie; se prajesc pachetelele pe ambele fete cate 2-3 minute, apoi se adauga vinul si se fierbe totul la foc mic pana se evapora alcoolul, invartind din cand in cand pachetelele de pe o parte pe alta;
- se servesc cu un pahar de vin alb; garnitura din imagini: cartofi noi la cuptor si o salata = rosie+aovcado+zeama de lamaie+salata verde+ulei de masline.

Pofta buna!

Risi bisi

Un fel de pilaf de pe alte meleaguri, cu nume ca o jucarie si origine venetiana. Risi bisi (adica orez cu mazare) este un tip de risotto, o mancare cremoasa care seamana mai mult cu o supa decat cu un pilaf si care de altfel se mananca cu lingura si nu cu furculita. Cu aceasta mancare de primavara (ideal se foloseste mazare tanara) era servit dogele in ziua de 25 aprilie, ziua Sfantului Marcu, protectorul Venetiei. Desi nu mi se parea apetisant nimic ce ar putea sa semene cu un pilaf (nu mai tin minte din ce tabara am ramas cu repulsia asta ...), risi bisi mi-a placut foarte mult, e fin dar plin de arome, iar parmezanul adaugat la final in cantitate dubla decat cerea reteta il face irezistibil ....
ingrediente (pentru 2 portii):
- 1 ceapa mica
- 1 morcov
- 1 tija de telina
- 1 lingura patrunjel verde tocat
- 175 gr orez - cel mai bun este orezul cu bobul rotund, mai bogat in amidon decat cel cu bob lung;
- 125 ml vin alb sec
- 900 ml supa de legume*
- 175 gr mazare
- 50 gr parmezan
- sare, piper
- 3 linguri de unt (nu am pus)
*pentru ca l-am vrut mai de dieta l-am facut branzo-vegetarian, dar se poate adauga pancetta prajita, iar supa de legume se poate inlocui cu supa de pasare.
metoda:
- se pregateste supa (de pasare sau de legume; se poate face chiar cu o zi inainte, e drept ca necesita putina premeditare, dar e de preferat oricarui cub-cubulet-praf-plic etc) : se da intr-un clocot si apoi se lasa la foc mic, cat sa ramana fierbinte;
- se calesc legumele tocate in 2-3 linguri de ulei de masline pana devin translucide (4-5 minute); ceapa, morcovul si tija de telina formeaza o combinatie clasica de arome ce poarta numele de mirepoix in franceza si soffrito in italiana;
- se adauga orezul, amestecand continuu, si se caleste impreuna cu legumele cateva minute; cartea spune ca boabele de orez trebuie sa fie translucide si ele, cu un punctulet mic alb .... dar cum amestecul incepea sa se prinda de cratita am trecut la pasul urmator inainte de a vedea punctuletul alb;
- se adauga vinul; se fierbe amestecand continuu pana cand scade complet;
- se adauga patrunjelul verde si o cana (500 ml) de supa fierbinte;
- se fierbe, amestecand des, pana cand scade tot lichidul, apoi se mai adauga un polonic - doua de supa - pana cand mai raman cam 2 polinice de supa nefolosita;
- se adauga mazarea cu 5-10 minute inainte de a se evapora penultima transa de lichid; se potriveste de sare si piper, se adauga restul de supa si se ia de pe foc cand ajunge la consistenta dorita; se adauga parmezanul (si untul, daca se foloseste) si se serveste cald.

Pofta buna!

Briose cu rosii uscate si masline

Provocarea lunii februarie 2012 la Daring Bakers a fost "quick bread" (paine rapida) in forma de chec sau briose. Sunt rapide pentru ca nu necesita framantat, nici timp pentru dospit, se fac in "doi timpi si trei miscari", iar combinatia de arome este infinita, atat pentru variantele dulci cat si pentru cele sarate care se pot servi ca aperitiv sau gustare.
inrgediente:
- 250 gr faina
- 5 gr praf de copt
- 3 gr sare
- 50 gr masline (fara samburi)
- 4 rosii uscate
- 100 gr telemea
- 1 lingurita oregano
- 230 ml iaurt
- 50 ml ulei
- 1 ou mare
metoda:
- se taie feliute maslinele si rosiile uscate; (eu am folosti 10 masline integi pe care le-am taiat de pe samburi);
- se taie cubulete telemeaua;
- se amesteca faina cernuta cu sarea, praful de copt, oregano; se adauga branza, maslinele si rosiile uscate;
- se bate usor oul; se adauga uleiul si iaurtul, se amesteca;
- se combina cele doua compozitii - cea cu ingredientele uscate cu cea cu ingredientele lichide; se amesteca cat de putin posibil;
- se repartizeaza aluatul in 12 hartiute pentru briose, se aseaza in tava speciala;
- se coc la 180 de grade (treapta "2 fara un sfert" din cele 3) - timp de 25-30 de minute; sunt gata cand scobitoarea iese curata.
Pofta buna!

The Daring Bakers’ February 2012 host was – Lis! Lisa stepped in last minute and challenged us to create a quick bread we could call our own. She supplied us with a base recipe and shared some recipes she loves from various websites and encouraged us to build upon them and create new flavor profiles.

Bruschetta

Bruschetta este un aperitiv (chiar o masa usoara) potrivit pentru canicula de august cand nu-ti vine sa gatesti prea mult, piata e plina de rosii de gradina, iar prietenii s-au intors din Grecia cu bidonul de ulei de masline care ne ajunge aproape un an ...
Profit de ocazie sa ma laud (rosesc in obraji) cu painea facuta de mine, cu maia facuta de mine! O paine care contine doar apa-faina-sare (fara drojdie din comert adica) - si optional arome. Painea de fata e facuta dupa indicatiile Codrutei, la a carei reteta am adaugat cateva masline si rozmarin proaspat, taiat marunt.
Din cauza caldurii mari am facut varianta simpla de bruschetta, adica am prajit painea in prajitorul de paine. Cand nu e asa de cald se pot unge feliile de paine cu ulei si se pot "praji" in cuptor, si apoi se pot freca cu un catel de usturoi. Deasupra - rosii taiate cubulete, amestecate cu ulei de masline si putina sare, peste care dau bine cativa franjuri de busioc proaspat. Simplu, cu ingrediente putine - dar care trebuie sa fie foarte bune!

 Pofta buna!

Calzone cu vinete si rosii uscate

ingrediente pentru aluat:
- 300 gr faina 550
- 1 lingurita drojdie uscata instant
- 1 lingurita sare
- 150 ml apa
- 1 lingura ulei de masline
ingrediente pentru umplutura:
- 2 vinete mijlocii
- 1 legatura ceapa verde (multe si marunte; cu siguranta se poate face si cu ceapa obisnuita)
- 2 catei usturoi
- 5 rosii uscate
- 125 gr mozarella
- 1 lingurita cimbru
- 1 lingurita busuioc
- sare, piper
- parmezan pentru presarat la final
metoda:
- se amesteca faina cu drojdia, apa si uleiul si se famanta aluatul pana cand e elastic si nelipicios; se adauga sarea si se mai framanta putin, pana cand s-a incorporat complet;
- se lasa aluatul la dospit o ora, intr-un vas acoperit cu folie alimentara;
- se taie ceapa, vinetele cubulete, rosiile fasii si se toaca usturoiul;
- se caleste ceapa; cand a devenit moale se adauga usturoiul, vinetele si rosiile, ierburile, sare si piper; se calesc impreuna pana se inmoaie vinetele;
- se incinge cuptorul pe treapta 2;
- se imparte aluatul in doua si se intind doua discuri subtiri de aluat, cu diametrul de aprox. 18 cm;
- se pune umplutura pe jumatate din fiecare bucata de aluat, lasand margine libera de 2 cm , iar deasupra se aseaza cubulete de mozarella;
- se ung marginile aluatului cu apa, apoi se impacheteaza apasand bine marginile, sa se lipeasca;
- se ung calzone-le cu ulei de masline si se face o taietura pe suprafata superioara pentru a iesi aburul;
- se coc 20 de minute.
Se servesc calde, presarate cu parmezan.

Pofta buna!

P.S. a iesit cam multa umplutura, ar fi fost destula pentru 3 calzone; ce a ramas am mancat a doua zi, cu sos de rosii, paste si muuuuult parmezan!

Melanzane parmigiana

Aceasta este o mancare siciliana care, aflam de aici, se numeste "parmigiana" nu de la parmezan sau de la Parma, cum am crede, ci de la cuvantul care denumeste o stiva de lemne : feliile de vinete se aseaza intr-un strat paralele cu latura lunga a tavii, iar in urmatorul - cu latura scurta, alternativ pe directii perpediculare, ca o stiva de scanduri! Combinatia de vinete cu busuioc, rosii, usturoi si branza este perfecta!
ingrediente:
- 3 vinete marisoare (1.2 kg)
- 800 gr rosii (pot sa fie proaspete sau din conserva)
- 5 catei de usturoi
- frunze de busuuioc
- 200 gr mozarella
- 150 gr parmezan
metoda:
- se spala vinetele si se curata "in dungi" alternative (ca in prima imagine de mai jos);
- se taie pe lung fasii de aprox. 5 mm grosime; se sareaza si se lasa la scurs;
- daca se folosesc rosii proaspete se pune apa intr-o craticioara; cand fierbe se pun rosiile, cate 2-3, cate incap deodata, si se lasa 30 de secunde - un minut, apoi se scot pe o farfurie si se continua cu celelalte rosii; cand s-au racorit putin (se pot raci rapid, in apa rece) se decojesc;
- se taie marunt rosiile; usturoiul se taie felii subtiri;

- feliile de vinete se clatesc in apa rece, se storc si se usuca cu un servet de hartie;  se ung cu putin ulei de masline si se prajesc, pe rand, pe ambele fete, in tigaia-gril - fara ulei suplimentar;
- intre timp se prepara sosul de rosii : se incinge putin ulei de masline; se adauga usturoiul, dupa 1 minut se adauga rosiile tocate, sare si piper, eventual o priza de zahar, si se lasa la fiert cam 15-20 de minute; la sfarsit se adauga frunzele de busuioc taiate marunt;
- intr-o tava unsa cu ulei se aseaza un strat de vinete - apoi sos de rosii - urmat de felii de mozarella si parmezan ras; se continua cu vinete - rosii - branza; din cantitatile de mai sus ies 3 straturi intr-o tava de aprox. 25 x 30 cm;

- se coace in cuptorul incins pe mediu aprox. 30 de minute, pana cand s-a rumenit deasupra; se serveste calda, dar mie imi place si mai mult a doua zi, la temperatura camerei, cand mancarea e mai "asezata" si sucurile s-au absorbit in ea (fotografia de inceput e "de a doua zi", iar in cea de mai jos e mancarea proaspata).

Pofta buna!

Cannelloni

Mama facea mancarea asta , pe vremuri, cand nici nu visam sa gasim cannelloni in comert, folosind clatite in loc de pastele fainoase. Erau foarte bune, dar o cutie de cannelloni ne scuteste de multa munca.
ingrediente:
- 250 gr cannelloni
- 400 gr spanac
- 250 gr telemea rasa
- 250 gr sunca de pui (sau alt mezel care contine "ingrediente naturale", daca e sa ne luam dupa eticheta)
- 100 gr parmezan
- 3 catei de usturoi
- 400 gr rosii tocate (1 conserva)
- 200 ml pasta de rosii
- sare, piper, oregano
- 1 lingurita zahar
metoda:
- se caleste putin usturoiul tocat, adaugand rapid pasta de rosii si rosiile tocate;  se adauga zaharul, oregano, sare si piper si se lasa la fiert sosul pentru 10 minute (nu trebuie sa se ingroase prea mult);
- se pregateste spanacul (in cazul meu ,scotand punga din congelator si punand spanacul intr-o cratita cu capac la fic mic, pana se dezgheata si scade apa lasata), apoi se amesteca cu sunca taiata bucatele si cu telemeaua rasa; daca branza e sarata nu se mai adauga sare;
- se incinge cuptorul pe mediu;
- se umplu cannelloni cu amestecul de spanac, apoi se aranjeaza in tava in care s-au intins cateva liguri din sosul de rosii;
- dupa ce s-a umplut tava, se acopera cannelloni cu sosul de rosii, apoi se presara parmezan ras;
- se acopera tava cu folie de aluminiu si se coace 20 minute, apoi inca 10 fara folie.

Pofta buna!

Spaghete carbonara

Nu sunt chiar "Spaghetti alla Carbonara" pentru ca originalele nu au usturoi, nici smantana, dar au mai multe oua intregi; in plus, folosim ingrediente locale, asa ca le zicem pe romaneste.
ingrediente:
- 200 gr spaghete
- 200 gr kaiser
- 1 catel usturoi
- 1 galbenus
- 200 gr smantana
- 100 gr "branza rasa 'talienesca pentru paste" (adica varianta autohtona de parmezan)
- sare, piper
metoda:
- se pune multa apa la fiert (cam 2 l), cu sare; cand fierbe se adauga spaghetele care se fierb timpul indicat pe ambalaj; cand sunt gata se scurg si se trec sub un jet de apa rece, pentru a opri fierberea;
- kaiserul se taie fasii subtiri si se prajeste (fara ulei);
- se adauga la kaiser usturoiul tocat si se caleste putin, cu grija sa nu se arda, apoi se scoate totul din tigaie;
- se amesteca un galbenus cu smantana, sare, si 50 gr branza rasa;
- se pun spaghetele inapoi in cratita impreuna cu kaiserul; cand s-au incins se adauga smantana, se amesteca rapid si se iau de pe foc;
- se presara si restul de branza si se servesc calde.

Pofta buna!

Lasagna cu spanac si piept de pui

ingrediente:
- 300 gr piept de pui tocat
- 500 gr spanac
- 200 ml pasta de rosii
- 1 ceapa
- 5 catei de usturoi
- 6 foi lasagna
- 100 gr cascaval
- 50 gr parmezan
- sare, piper, cimbru
metoda:
- se caleste ceapa tocata si un catel de usturoi taiat marunt;
- se adauga carnea de pui si se fierbe 10 minute;
- se adauga pasta de rosii, sare si piper, cimbru, si se lasa la fiert 15 minute;
- se pregateste spanacul - se spala, se fierbe, se toaca (sau se ia din congelator), se adauga restul de usturoi tocat, se potriveste de sare;
- se unge cu putin ulei o tava dreptunghiulara si se intinde un strat subtire de spanac;
- urmeaza un strat de foi de lasagna (in tava mea incap 3 foi de lasagna una langa cealalta, asa ca pentru 2 straturi am folosit 6 foi - aprox. 100 gr), unul de carne cu sos de rosii, apoi cascaval taiat felii; si din nou spanac - lasagna - carne - branza, plus parmezan deasupra;
- se acopera tava cu folie de aluminiu si la coace la foc mediu pentru 30 de minute.
Si asa, spanacul devine - inca o data - mancabil!

Pofta buna!

Focaccia cu rosii uscate

Inca o metoda de a folosi din rezerva strategica de rosii uscate (multumim, sorela :) ).
ingrediente:
- 450 gr faina
- 300 ml apa calduta
- 80 ml ulei de masline
- 1 lingurita sare
- 1 lingurita zahar
- 7 gr drojdie uscata
- 2 linguri rosii uscate tocate
metoda:
- se pune apa, 30 ml din uleiul de masline, zaharul, sarea si jumatate din cantitatea de faina in cuva masinii de paine; se framanta cateva minute; se adauga drojdia si restul de faina si se mai lasa la framantat 10 minute; am facut si punand toate ingredientele deodata la framantat si nu pot spune ca am observat vreo diferenta in rezultatul final, asa ca, pentru a simplifica, se poate face si asa;
- se pun 30 ml ulei de masline intr-un bol si se rastoarna aluatul in el; se unge cu ulei si se lasa aluatul la dospit, acoperit, intr-un loc caldut pentru o ora - o ora si jumatate, pana isi dubleaza volumul; reteta -sursa pune aluatul in tava in care se va coace focaccia, am incercat si asa dar parca imi place mai mult cum zic aici - pentru ca se poate acoperi cu folie alimentara pana dospeste si pentru ca apoi se poate coace pe hartie de copt;
- se intinde aluatul in tava unsa cu ulei, cu palmele, merge usor pentru ca e un aluat destul de moale; se fac cu degetele gropitele caracteristice, apoi se presara sare grunjoasa si rosiile uscate tocate; se mai lasa 30 minute;
- se incinge cuptorul pe treapta 2jumate (din cele 3); 
- se unge din nou focaccia cu ulei de masline (cei 20 ml ramasi) si se stropeste cu apa; se lasa  "la odihna" 30 minute;
- se coace cam. 25 de minute, supraveghind atent; e coapta cand suna a gol cand lovim partea de dedesubt a focacciei (test valabil si la paini si chifle).
Este foarte buna cu o salata simpla de primavara (salata verde + ceapa cerde + leurda + ridichi) si telemea de capra. Sau goala, cu nimic. Sau cu salata de vinete cu capere si lamaie, rezulta o cina de post foarte buna cu aer mediteranean.

Pofta buna!

P.S. Facuta din nou, la cererea publicului-tinta, de data asta cu rosiile amestecate in aluat - e chiar mai bine asa pentru ca  pretioasele bucatele de rosii raman la locul lor si nu se pierd!

Macaroane cu sos de rosii si vinete

Acesta este un fel de mancare din resturi. Cantitatile sunt aproximative, mai mult dupa ochi decat dupa cantar. Nu conteaza prea mult "farmacia" retetei, cat "chimia" - combinatia vinete - rosii - branza - paste fainoase.

Se face asa :
- se toaca o jumatate de ceapa si se pune intr-o tigaie in ulei incins, pana devine sticloasa;
- se adauga 2 catei de usturoi tocati, apoi pasta de rosii - vreo 200 ml , sa zicem;
- se adauga busuioc, sare si piper, o priza de zahar si vinetele - ramase de la tarta provensala, cam cat o vanata mica; se fierb impreuna 5 minute;
- intre timp se fierb macaroane (cam 200 gr, uitate in camara de cine stie cand);
- se unge un vas termorezistent rotund cu ulei si se aranjeaza macaroanele concentric; deasupra se toarna sosul de vinete cu rosii, la care - daca e prea gros - se adauga 200 ml suc de rosii (desfacut special pentru aceasta mancare, un contrast la toate resturile de pana aici); deasupra se rade cascaval si se da la cuptor pentru 20 de minute;
- dupa ce se raceste putin se taie ca si cum s-ar taia un tort si se serveste cald.

 

Pofta buna!

Spaghete cu sos de rosii

Una dintre primele retete pe care le-am invatat, acum vreo 20 de ani. Prima oara am pus si boabe de ienibahar, pe care le-am gasit cautand piperul.... S-a mancat si asa, dar am renuntat la acest ingredient. Este un fel de mancare de inspiratie italieneasca, cu putine ingrediente, de facut rapid intr-o zi din saptamana ....
ingrediente:
- spaghete - sau cam orice alt tip de paste
- 2 linguri ulei de masline
- 1 ceapa tocata
- 3 catei de usturoi tocati
- 500 ml pasta de rosii (sau suc de rosii, caz in care se fierbe mai mult sosul)
- cimbru, busuioc, 1 foaie dafin
- 1 lingurita zahar
- sare si pier
- parmezan ras
metoda:
- pastele se fierb intr-o cratita mare cu apa si sare - dupa indicatiile de pe pachet;
- se caleste ceapa in ulei de masline, pana devine sticloasa;
- se adauga usturoiul si se amesteca; apoi, cam dupa un minut, se adauga pasta de rosii;
- se pun ierburile, zaharul, sare si piper si se lasa la fiert, la foc mic, pentru cca. 10 minute, pana sosul se ingroasa putin; cand e gata se scoate foaia de dafin (da un gust amar daca sta prea mult in sos);
-  se serveste cald, presarat cu parmezan ras.
Pofta buna!

Pizza la tigaie

Cea mai buna reteta de pizza, zic eu! Blatul are un gust minunat, cum cel copt in cuptorul aragazului nu are niciodata;  in plus aluatul e copt pe toata grosimea lui, multumita ingenioasei metode de coacere, chiar si imediat sub sosul de rosii, lucru greu de obtinut la pizza facuta la cuptor.
Ideea vine de la Laura Adamache, si ii multumesc pentru ea.
ingrediente blat:
- 450 g faina 450, cernuta
- 225 ml apa calduta
- 25 g drojdie proaspata (sau 7 g uscata)
- 1 lingurita sare
- 2 linguri ulei de masline
- 1 lingurita zahar
ingrediente sos de rosii:
- 1 ceapa
- 3 catei de usturoi
- 250 ml passata (cea din cutiile de carton de la kaufland e foarte buna)
- varf de cutit zahar
- cimbru, sare, piper
metoda:
- se amesteca drojdia cu zaharul si putina apa calduta (din cei 225 ml);
- se amesteca faina cu restul de apa si cu uleiul, apoi se adauga si drojdia;
- se framanta putin, pana aluatul nu se mai lipeste de mana (3-4 minute);
- se adauga sarea si se mai framanta putin;
- se lasa aluatul la dospit, intr-un bol acoperit cu folie de plastic, intr-un loc caldut, pentru aproximativ o ora;
- intre timp se prepara sosul de rosii : se sticleste ceapa taiata marunt, apoi se adauga usturoiul tocat; se mai calesc impreuna cam un minut, amestecand, cu grija sa nu se arda usturoiul (va deveni amar); se toarna pasta de rosii, se adauga cimbru, sare si piper si se lasa sa fiarba 5 minute;
- aluatul se imparte in 6 parti egale (de fapt, numarul lor depinde cat e de mare tigaia si cat de subtire ne place sa fie blatul);  fiecare se intinde, cu mana, fara a folosi sucitorul;
- se pune pe foc iute o tigaie de teflon cu capac; se lasa sa se incinga bine, apoi se pune o rotocoala de aluat, se da focul la aproape minim si se pune capacul; se lasa 4 minute, timp in care pe fata vizibila a blatului apar bule si basicute;
- se intorce blatul, si se unge fata coapta deja cu sos de rosii, apoi se decoreaza - dupa gust, preferinte si regim; de data asta am pus ciuperci calite, porumb, masline si "picaturi" de pasta de gogosari (de casa, pusa in borcan din toamna)  si a iesit pizza de post:

- pentru ceilalti,  in plus, muuuuulta branza (de 3 feluri, daca se poate ... ); se lasa sdin nou in tigaie sub capac cam 4 minute.
Pofta buna!

-