Kouign-amann

Kouign-amann este o prajitura bretona alcatuita din aluat dospit foietat, cam ca cel de croissant, dar care are in plus zahar intre foitele de aluat. As fi curioasa cum sunt aceste prajituri la ele acasa, de-adevaratelea, nu pe internet... de multe ori am curiozitatea asta atunci cand fac un fel de mancare pe care nu l-am gustat in original. Oare bretonii ar recunoaste in prajiturelele astea reteta lor ?... Sursa de inspiratie pentru cea de-a doua tentativa a mea de a face kouign-amann - cea de fata - a fost reteta de la "Daring Bakers", la care am adaugat cateva aventuri originale (de exemplu, nu am reusit sa tai aluatul in 12 patrate ci mi-au iesit 18 ... trebuie sa fii arhitect si sa stii geometrie descriptiva ca sa-ti iasa asa ceva ... ).

ingrediente:
- 300 g faina
- 7 g drojdie uscata
- 5 g sare
- 200 ml apa calduta
- 25 g unt topit
- 250 g unt
- 100 g zahar + pentru deasupra (eu am folosit doar 50 g)
metoda:
- se framanta un aluat din primele 5 ingrediente (faina - unt topit) - masina de facut paine, bine ca te am, la asa ceva te mai folosesc din cand in cand!
- se aseaza aluatul intr-un bol uns cu ulei care se acopera cu folie; se lasa la dospit o ora;
- 250 g unt se aplatizeaza in forma de patrat cu latura de 14 cm, intre doua foi de hartie de copt; se pune in frigider;
- se intinde aluatul pe blatul de lucru usor infainat; trebuie sa ajunga la dimensiunile unui patrat cu latura de 20 cm;
- peste patratul de aluat se aseaza patratul de unt, rotit la 45 de grade fata de primul; se acopera untul cu colturile patratului de aluat;, apoi se intinde totul in forma de dreptunghi cu laturile 45 x 15 cm, se impacheteaza in 3, apoi se lasa in frigider 30 de minute;
- se repeta operatiunea intins + impachetat in 3 de 2 ori;
- se intinde din nou aluatul in forma de dreptunghi 45 x 15 cm, se presara zahar (cam 50 g), se impatureste in 3; se intinde din nou, la dimensiunile de 40 x 30 cm, se presara zahar (50 g), apoi se taie in 12 patrate cu latura de 10 cm (4 x 3 patrate);
- se unge cu unt o tava pentru 12 briose; se aduna colturile fiecarui patratel de aluat si se aseaza in tava; se presara zahar deasupra si se lasa la dospit, acoperite, intr-un loc ferit de curenti de aer, 30 de minute;
- se incinge cuptorul la 220 grade C; se coc prajiturelele timp de 30-40 de minute, acoperite cu folie de al dupa 20 de minute daca se rumenesc prea repede deasupra;
- se lasa la racit in tava cateva minute (nu mult, altfel nu se mai desprind), apoi se scot pe un gratar.
Am copt cateva patratele in forme mici de tarta si arata cam asa:

Si-asa:

Pofta buna!

Cornuri pufoase umplute cu branza

Reteta acestor cornuri, denumite in original "cornuri pufoase cu cascaval si mac" a aparut in cartea "Aperitive. 24 de retete delicioase si usor de preparat"  scrisa de maestra aluaturilor (si a torturilor, si a pastelor ... ) Laura Adamache, dar amatoare de branzeturi cum sunt nu m-am multumit cu cornuri acoperite cu cascaval, ci m-am gandit sa le si umplu cu branza (se poate folosi cascaval si pe dinauntru, si pe dinafara, dar eu aveam o branza care se cerea consumata).

ingrediente:
- 500 g faina
- 25 g lapte praf
- 1 pliculet de drojdie dezhidratata
- 1 lingurita zahar
- 2 lingurite sare
- 150 ml lapte
- 100 ml apa
- 50 g ulei de masline
- 1 galbenus
- 3 linguri lapte + 1 lingura de ulei pentru uns
- 100 g cascaval
- 150 g branza framantata

metoda:
- se amesteca faina cernuta cu drojdie, lapte praf, zahar si sare; se adauga apa calduta, laptele, uleiul si galbenusul si se framanta aluatul pana cand nu se mai lipeste (asa de tare) de mana;
- se acopera bolul cu folie alimentara si se lasa aluatul la dospit intr-un loc caldut pana cand isi dubleaza volumul;
- se imparte aluatul in doua; se intinde o bucata de aluat pe blatul usor infainat pana ajunge un disc cu diametrul de aproximativ 25 cm;
- se taie in 8 parti egale, apoi se face o taietura de 2-3 cm in mijlocul fiecarei baze a "triunghiurilor" obtinute;
- se pune cate o lingurita cu varf de branza pe fiecare triunghi, catre baza acestuia, apoi se ruleaza cornurile, tragand usor de colturile bazei la inceput, apoi de varf, curband usor cornul la final pentru a-i da forma de corn;
- se procedeaza identic cu celalalta bucata de aluat;
- se lasa cornurile la dospit o ora;
- se incinge cuptorul la 200 grade C;
- se ung cornurile cu amestecul de lapte si ulei si se lipeste cascaval ras;
- se coc pe treapta a doua de jos in sus a cuptorului timp de 15-18 minute, pana se rumenesc. Se servesc caldute sau reci dar sunt bune si reincalzite in cuptor a doua zi.

Pofta buna!

Ensaimada

Ensaimada este un produs al patiseriei spaniole de care am auzit datorita provocarii lunii august de la Daring Bakers. De fapt erau doua propuneri, prima dintre ele fiind Kurtoskalacs de care cred ca stie orice ardelean si care mie imi place foarte mult, dar inca nu sunt convinsa ca reteta si mai ales metoda de la Daring Bakers da rezultatele cele mai bune: kurtos-ul clasic al copilariei mele era acoperit cu o crusta subtire, maro, lucioasa si crocanta de caramel care vad ca lipseste in ceea ce au obtinut "cocatorii indrazneti" care au propus tema lunii. O solutie ar putea sa fie metoda ce-o vedem pe strada - coacerea Kustos-ului deasupra unui gratar, dar pana sa ma apuc eu de asa ceva, mai cumpar un Kurtos gata facut si incerc niste ensaimadas care mi-au amintit cumva de croissant fiind alcatuite dintr-un aluat dospit intins subtire si avand unt (in mod traditional, dar se poate pune cam orice) intre foitele de aluat, dar metoda e putin mai simpla si timpul de asteptare mai scurt.

ingrediente - pentru 4 bucati:
- 300 g faina 000
- praf de sare
- 60 g zahar
- 7 g drojdie uscata
- 120 ml apa calduta
- 1 ou mare
- 30 ml ulei de masline
- 100 g unt la temperatura camerei (eu am umplut 2 bucati cu 50 g unt si doua cu 50 g  nutella)
- ulei pentru uns blatul de lucru
- zahar pudra

metoda:
-se amesteca drojdia cu apa calduta si o lingurita de zahar; se lasa deoparte 5 minute pana incepe sa faca spuma;
- intr-un bol mare se amesteca bine (se poate folosi un mixer) oul, zaharul si uleiul; se adauga faina, sarea si amestecul cu drojdie;
- se framanta aluatul 10 minute; se acopera bolul cu folie alimentara si se lasa aluatul la dospit 2 ore, pana isi dubleaza volumul;
- se rastoarna aluatul pe blatul uns cu ulei; se imparte in 4 bucati egale care se vor lucra pe rand;
- se intinde prima bucata de aluat intr-un dreptunghi subtire de aproximativ 10 x 30 cm; se intinde deasupra 25 g unt moale (sau nutella); se intinde usor aluatul cu degetele (ca miscarea de la strudel, cu mana sub aluat) pana cand ajunge sa aiba dimensiunile de 40 x 18 cm, apoi se ruleaza strans paralel cu latura lunga; sulul obtinut se aranjeaza in forma de spirala, nu foarte stransa pentru a avea loc sa creasca, si se aseaza pe tava cu hartie de copt;
- se procedeaza identic cu celelalte 3 bucati de aluat;
- se acopera tava cu un servet de bucatarie si se lasa spiralele la dospit cam o ora;
- se incinge cuptorul la 180 grade C; se coc ensaimadas aproximativ 15-20 de minute pana devin galben-aurii; se pudreaza cu zahar pudra si se servesc caldute.

Pofta buna!

The August Daring Bakers' Challenge took us for a spin! Swathi of Zesty South Indian Kitchen taught us to make rolled pastries inspired by Kurtoskalacs, a traditional Hungarian wedding pastry. These tasty yeasted delights gave us lots to celebrate!

Savarina

Provocarea lunii trecute la Daring Bakers a fost savarina. Nu am facut-o atunci, dar nu puteam lasa sa treaca neincercata reteta unei prajituri care e intre preferatele jumatatii mele. Stiu sa fac savarine cu pesmet, dar pentru varianta cu aluat dospit inca nu gasisem o reteta de pastrat. Cu toate ca cea de fata ia mult timp (in mare parte din cauza pauzelor de dospit) si aluatul trebuie framantat insistent, se zice ca a iesit o savarina buna - deci va trebui repetata.

ingrediente:
- 350 g faina de paine
- 4 g drojdie uscata
- 30 ml apa calduta
- 6 oua la temperatura camerei, separate
- 75 g unt la temperatura camerei
- 20 g zahar
- 1 lingurita rasa sare
- 50 g unt pentru uns - tava, blatul de lucru, mainile, o racleta pentru aluat
penstru sirop:
- 1 l apa
- 225 g zahar
- coaja de la jumatate de lamaie
- 1 bat scortisoara
- 1 lingura esenta de rom
metoda:
- se cerne faina;
- se amesteca drojdia cu apa si 25 g faina; se acopera vasul cu folie de palstic; se lasa la dospit o ora;
- dupa 30 de minute se bat albusurile cu un mixer, la viteza mica pana devin o spuma alba moale; se adauga 270 g faina; se acopera bolul cu folie si se lasa deoparte 30 de minute; (se poate face amestecul tot cu mixerul si mai departe, daca "il tine"; al meu scotea sunete ciudate asa ca am trecut la amestecat cu lingura);
- se amesteca cele doua compozitii; se framanto-amesteca aluatul, iar cand se desprinde de peretii vasului se adauga un galbenus; cand e absorbit in aluat, se adauga o lingura de faina;
- se adauga galbenus nr. 2; cand e incorporat complet, se adauga zaharul, apoi inca o lingura de faina;
- se adauga galbenusul nr. 3, apoi sarea, apoi inca o lingura de faina; se continua adaugand pe rand cate un glabenus si o lingura de faina, pastrand ultima lingura de faina pentru final; se amesteco-framanta aluatul pana devine neted si elastic;
- se adauga untul, se amesteca bine, apoi se adauga ultima lingura de faina; se framanta in continuare pana aluatul nu se rupe usor daca e intins ci formeaza o pelicula din ce in ce mai subtire;
- se acopera vasul cu folie si se lasa aluatul la dospit 2-3 ore, pana isi tripleaza volumul;
- se unge cu unt o forma de savarina de 28 cm diametru;
- se unge cu unt blatul de lucru, o racleta pentru aluat si mainile;
- se rastoarna aluatul pe blatul de lucru si se fac 2-3 intinderi si impaturiri ale aluatului - adica se trage de "un colt" de aluat care apoi se aduce in centru si se preseaza putin; se ia apoi urmatorul "colt" imaginar din cele 4 sau 5 si se repeta operatiunea; teoretic se acopera apoi aluatul cu folie de palstic si se lasa 15 mintue la odihna, apoi se intoarce cu "lipitura" in jos, se da forma de bila cu ajutorul racletei, se gaureste in mijloc si se transfera in vasul pregatit; practic nu am reusit sa fac asta, cred ca din cauza ca aluatul meu nu era destul de bine framantat si era prea moale; l-am pus in vasul de copt intr-o maniera mai putin eleganta decat cea teoretica....;
- se acopera vasul cu folie, se lasa din nou la dospit o ora;
- se incinge cuptorul la 170 grade C; se coace savarina aproximativ 40 de minute, pana cand e maro-aurie la partea superioara;
- se scoate din forma si se lasa la racit pe un gratar; am insiropat-o dupa ce s-a racit complet, teoria spune ca asa absoarbe mai mult sirop decat daca e insiropata cat e calda;
- se fierbe siropul din ingredientele de mai sus; se pune savarina inapoi in vasul in care s-a copt si se toarna, incet, siropul;
- cel mai bine e sa fie lasata la insiropat peste noapte, punand-o cu vas cu tot intr-o punga de plastic - la frigider;
- se serveste rasturnata pe un platou, decorata cu frisca si capsuni.

Pofta buna!

Blog-checking lines: Natalia of Gatti Fili e Farina challenges us to make a traditional Savarin, complete with soaking syrup and cream filling! We were to follow the Savarin recipe but were allowed to be creative with the soaking syrup and filling, allowing us to come up with some very delicious cakes!

Daneze rapide

Cuvantul "rapide" din titlu nu inseamna ca se fac repede..., el e pus acolo mai mult pentru a sugera faptul ca reteta nu respecta metoda clasica de a face aluatul numit "danish pastry". Aluatul de daneze este un aluat foietat cu drojdie care contine si ou, spre deosebire de cel de croissant. Ca si la aluatul foietat sau la cel de croissant, cel de fata presupune multiple impaturiri ale aluatului in care s-a invelit o bucata de unt, dar "rapiditatea" variantei de fata consta in faptul ca aluatul se face la robot si se incorporeaza in el untul (aceeasi idee ca si cea a foietajului brut), iar impachetarile se fac fara pauza de racire intre ele. Iata deci de ce un aluat inceput de cu seara si terminat a doua zi la pranz se prezinta amagitor sub denumirea de "rapid". Am gasit reteta aici, culeasa de la Nigella, dar avea si o greseala de tipar din cauza careia am gresit de doua ori aluatul, din fericire Rachel a corectat cantitatile si desi danezele ei sunt mai frumoase (mie mi-au iesit mai mult dospite decat foietate), mi-au placut prajiturelele si le notez. Am folosit jumatate de aluat pentru 12 spirale cu scortisoara, iar cealalta jumatate am transformat-o intr-un fel de painici umplute cu ciocolata - niciuna nu e dintre formele consacrate ale danezelor, dar pe acelea le las pentru cand voi face si aluatul ca la carte.

ingrediente:
- 350 g faina 650
- 1 pachetel drojdie granule
- 250 g unt rece taiat felii subtiri
- 1 ou
- 1 lingurita sare
- 1 lingura zahar
- 125 ml lapte
- 60 ml apa calduta
pentru umplutura spiralelor:
- 50 gr unt (nu l-am folosit pe tot)
- 70 gr zahar brut
- 1 lingurita scortisoara
- 1/2 lingurita pudra de ghimbir
- 1/2 lingurita pudra de cardamom
pentru painicile cu ciocolata - 12 bucati: 
- 24 patratele de ciocolata

metoda:
- se bate usor oul si se amesteca cu apa si lapte;
- se cerne faina; se adauga sare, zahar si drojdie, apoi untul taiat; se amesteca scurt de cateva ori, in robotul de bucatarie - trebuie sa se vada inca bucatele de unt;
- se amesteca manual cele doua compozitii, obtinandu-se un aluat lipicios si destul de moale; se acopera bolul cu folie de plastic si se lasa in frigider peste noapte;
- se scoate aluatul din frigider si se lasa o jumatate de ora in bucatarie;
- se intinde aluatul pe blatul infainat; ideal ar fi sa obtinem un dreptunghi de 35x70 cm, mie nu mi-a iesit chiar atata, dar cu fiecare impachetare aluatul devine mai placut si mai ascultator; se impacheteaza in 3;
- se repeta operatiunea intins si impachetetat de 3 ori;
- se taie aluatul in doua, se invelesc bucatile in pungi si se lasa cel putin 30 de minute la frigider;
pentru spirale:
- se topeste untul; se ung locasurile unei forme de briose, apoi se presara zahar - lucrand deasupra chiuvetei - si se scutura zaharul in plus;
- se amesteca zaharul cu condimentele;
- se intinde aluatul subtire - dreptunghi de 35 x 70 cm, din nou, si din nou al meu a fost mai mic de atat; se unge aluatul cu untul ramas; se presara uniform amestecul cu zahar, apoi se ruleaza aluatul, cat de strans posibil;
- se taie sulul de aluat in 12 (unii dinte noi avem dificultati se pare la impartirea la 12... de-asta apar in imagini spirale duble);

- se aseaza spiralele in tava pregatita, pe taietura;
- se incinge cuptorul la 190 grade C, se lasa prajiturile la dospit o jumatate de ora, apoi se coc 20-25 de minute pana devin aurii.
pentru painici cu ciocolata se procedeaza asemanator, taind aluatul in 12 fasii care se ruleaza in jurul a cate doua patratele de ciocolata; le-am uns cu untul topit ramas.

Pofta buna!

Paine cu fulgi de ovaz si seminte

Inca o reteta reusita din cartea "Baking Bible", de data asta painea numita de Mary Berry "Farmhouse Brown Seeded Loaf". E o paine deasa dar fara sa fie tare, grea dar nu umeda, gustoasa de poti s-o mananci goala. In vremurile cand faceam paine cu maia am invatat de la Codruta cateva lucruri despre paine care imi prind bine si la aluaturi cu drojdie de bere: de exemplu, am invatat ca dupa ce se amesteca toate ingredientele, aluatul are nevoie de o pauza de vreo15-20 de minute, dupa care se va framanta mai usor pentru ca deja incepe sa se dezvolte glutenul.

ingrediente:
- 40 g seminte de in (am pus doar 30 gr, atata mai aveam)
- 150 g fulgi de ovaz
- 300 ml apa clocotita
- 450 g faina 650 (pentru paine)
- 100 g faina integrala
- 30 g seminte de dovleac (reteta originala e cu 50 g seminte de floarea soarelui, de care am constatat ca n-am)
- 1 lingurita rasa sare
- 7 g drojdie uscata instant
- 350 ml apa calduta
metoda:
-se amesteca semintele de in cu fulgii de ovaz; se toarna apa clocotita, se amesteca bine, se lasa deoparte sa se raceasca putin;
- se adauga celelalte ingrediente si se amesteca bine; se acopera bolul si se lasa 20 de minute, apoi se framanta aluatul 5 minute; aluatul e destul de lipicios chiar si dupa aceasta framantare, eu am mai adaugat o lingura rasa de faina (pentru ca am avut mai putin seminte de in, care absorb apa);
- se lasa la dospit o ora - o ora jumate intr-un loc caldut;
- se rastoarna aluatul pe blatul infainat, se framanta putin si se imparte in doua;
- se formeaza doua bile de aluat astfel : se intinde putin cu mana aluatul, apoi se aduc marginile spre centru si se "lipesc" bine; se ratoarna bila cu "lipitura" in jos pe o zona fara faina a blatului de lucru si, cu palmele facute caus, se plimba usor bula de aluat intr-o miscare circulara;
- urmeaza ultima dospire, Mary Berry o face direct in tava de copt pe care o pune intr-o punga mare; eu am pus bulele de aluat in doua cosuri rotunde, pe cate un servet curat pe care am presarat faina - inchise si ele intr-o punga mare, de plastic; se lasa intr-un loc caldut 1 ora - 1 ora si jumatate, pana isi dubleaza volumul;
- se incinge cuptorul la 220 grade C;
- se ung painile cu putina apa (sau lapte), se presara fulgi de ovaz si se coc 20-25 de minute; painile sunt coapte cand s-au rumenit si suna a gol cand sunt lovite la partea inferioara;
Inainte de a coace painile am crestat una dintre ele, sa vad ce i se intampla, desi reteta originala nu spune asta - dar painea necrestata nu a crapat asa ca se poate si fara.

Pofta buna!

Placinte ardelenesti

Tema de la Daring Bakers pentru luna februarie 2013 : "crisp crackers and flatbreads". Biscuitii nu m-au inspirat prea mult, mai ales ca acum mai putin de un an au fost subiectul altei provocari, asa ca m-am gandit ca luna asta nu voi participa. Intre timp m-am gandit sa incerc sa fac ceva lipii ... cu ierburi? ... sau cu ceva branza? - branza imi place oricand, de orice fel ar fi ea (aproape). Mi-am dat seama ca placintele noaste ardelenesti se incadreaza perfect in specia "flatbread" (paine plata, lipie)  asa ca m-am gandit sa le prezint "cocatorilor indrazneti" de pe alte meleaguri.
Cu toate ca m-am nascut, am crescut si am trait toata viata in Ardeal, n-am facut niciodata placinte de-astea, si nici macar nu mi-au fost transmise prin mostenirea gastronomico-genetica de la mama sau de la bunice. Placintele codrenesti, cum mai sunt numite, se pot manca "din mers", nu sunt atat de grele ca placintele prajite in mult ulei si (teoretic) nu au margarina ca foietajele de cumparat - toate acesta facand din ele gustarea preferata a multor trecatori grabiti de pe strazile Clujului. Reteta e simpla : aluat de paine cu o umplutura de branza sarata (de burduf, sau telemea), copt pe lespede in mod traditional, dar in lipsa lespezii se poate folosi o tigaie obisnuita. Desi mi-ar placea sa spun ca am reteta din mosi-stramosi, transmisa din mama in fiica, secret de sute de ani, adevarul e mai putin emotionant: am gasit reteta pe internet, iar ce mi-a iesit seamana cu ce-am mancat la tara la o matusa (era iarna, frig si zapada, iar inauntru mirosea a placinte calde si aburinde - eeei, tot mi-am amintit ceva frumos!) - asadar pastrez reteta!

ingrediente:
- 500 gr faina pentru paine
- 20 gr drojdie proaspata
- 1 lingurita sare
- 300-330 ml apa calduta (aici am folosit 320)
- 400 gr branza - de burduf sau telemea, am incercat ambele variante
- ulei pentru uns tigaia
metoda:
- se sfarma drojdia intr-un bol, se adauga putina apa calduta si faina (din cantitatile date), se amesteca, se lasa deoparte pana se umfla;
- se cerne faina, se amesteca cu sare, apa (nu chiar toata) si drojdia crescuta; se framanta aluatul cam 10 minute, adaugand apa daca e nevoie;
- se lasa aluatul la dospit intr-un bol acoperit, intr-un loc caldut - pana cand se dubleaza volumul;
- se rastoarna aluatul pe blatul usor infainat si se imparte in 8 bucati care se modeleaza in forma de bile;
- se incinge tigaia; intre timp se intide o bucata de aluat pana ajunge la 3-4 mm grosime; se pune in mijloc cam o lingura de branza, apoi se aduna marginile de aluat deasupra si se lipesc bine; se intinde placinta, se unge tigaia cu putin ulei (stiu si eu cum arata o pensula de silicon topita din cauza unei tigai fierbinti, asa ca am urmat sfatul bun din reteta-sursa si am uns tigaia cu ajutorul unei furculite invelite in servetel);

- se aseaza placinta in tigaie si se unge si partea superioara cu ulei (aici se poate cu pensula);
- se coace cateva minute pe o parte, apoi se intoarce si pe partea cealalta; petele maro-inchis, aproape negre, nu sunt greseli - asa trebuie sa fie!

Pofta buna!


Blog checking lines: Sarah from All Our Fingers in the Pie was our February 2013 Daring Bakers’ host and she challenges us to use our creativity in making our own Crisp Flatbreads and Crackers!

Cornuri foarte fragede

Colectia mea de carti de bucate s-a imbogatit cu clasica "Silvia Jurcovan" si aceasta a fost reteta care mi-a tras cu ochiul la prima rasfoire : cornuri foarte fragede, asa se numesc in carte si am pastrat numele pentru ca descrie foarte bine rezultatul. Cornurile acestea aduc a croissante, dar metoda e mult mai simpla, fara timpi de asteptare pentru racirea aluatului. Totusi am o nemultumire la adresa cartii, pentru ca lista de ingrediente pentru aceasta reteta contine doua elemente cu care nu ni se spune ce sa facem : 15 ml de ulei, caruia nu i-am simtit lipsa in aluat (e destul de moale si fara el), si vanilie - dar sa zicem ca asta ar fi zaharul vanilat care se presara la sfarsit... (Sunt curioasa daca scaparile astea sunt o greseala a editurii sau apar si in editiile mai vechi ale cartii - daca cineva ar putea verifica si mi-ar lasa vorba i-as multumi :) ).

ingrediente - aluatul I:
- 250 gr unt moale
- 100 gr faina
- 1 lingurita rasa sare
aluatul II :
- 350 gr faina
- 25 gr drojdie
- 30 gr zahar tos
- zeama si coaja de la jumatate de lamaie
- 1 ou
- 200 ml smantana grasa
- 50 ml lapte
in plus: marmelada sau ciocolata pentru umplutura

metoda:
-se freaca drojdia cu zaharul pana se lichefiaza - in primul minut ma gandeam ca nu stiu eu ce inseamna "a se lichefia", dar spre uimirea mea amestecul a devenit lichid;
- se adauga oul, smantana, laptele, zeama si coaja de lamaie, se amesteca, apoi se adauga si faina; se framanta cu mana 6-7 minute, apoi se lasa aluatul sa creasca, acoperit, intr-un loc caldut;
- se amesteca untul cu 100 gr faina si sare, se lasa deoparte - dar tot in loc caldut, sa ramana moale;
- dupa ce aluatul si-a dublat volumul se incinge cuptorul pe mediu (apreciez la 180 - 190 grade C);
- se intinde aluatul II pe blatul bine infainat astfel incat sa ajunga la grosimea de 5 mm (sau poate aici trebuia folosit uleiul, pentru blatul de lucru ?...);
- aluatul I se distribuie uniform, in forma de gramajoare, peste celalalt, apoi se intinde cu atentie;
- se ruleaza aluatul apoi sulul se intinde cu sucitorul astfel incat sa se obtina un dreptunghi de 30 cm latime;
- capetele acestui dreptunghi se aduc catre mijloc, apoi se impacheteaza in doua, ca o carte;
- se intinde din nou aluatul pana cand ajunge la 3-4 mm grosime - mie mi-a iesit un dreptunghi de aprox. 30 x 50 cm;

- se taie aluatul in 5 fasii de aproximativ 8-10 cm latime, apoi fiecare fasie in doua, rezultand 10 bucati care se vor taia fiecare pe diagonala;
- la baza fiecarui dreptunghi astfel obtinut se aseaza o jumatate de lingurita de umplutura (eu am folosit un amestec de unt + cocos + crema de branza + zahar ramas de aici), apoi se ruleaza cornurile si se aseaza pe hartie de copt lasand 2-3 cm distanta intre ele;
- se coc 20 de minute fara sa se deschida cuptorul, apoi se face focul mai mic si se coc inca 10-15 minute;
- dupa ce se scot din cuptor se cerne deasupra cornurilor zahar pudra vanilat si se lasa la racit; sunt foarte bune proaspete, caldute, dar se pot pastra 2-3 in cutii inchise, la temperatura camerei.

Si-nca o poza:

Pofta buna!

"Empanada gallega" cu ton si masline

"Empanada" este o placinta traditionala spaniola, cu variante raspandite in Portugalia si tarile sud-americane, alcatuita dintr-un aluat simplu de paine si o umplutura care poate sa contina orice : carne tocata, bucatele de carne, sunca, branza, peste, legume de orice fel, si chiar variante dulci - fructe, zahar sau gem. In Spania se face o placinta mare, dar in alte tari se pot gasi si empanadillas, adica portii individuale, care seamana cu calzone-le italienesc.

ingrediente pentru aluat:
- 500 gr faina 650 cernuta
- 240 ml apa calduta
- 100 ml ulei (se poate folosi si untura dar am ales varianta "light")
- 25 gr drojdie proaspata (un cubulet)
- 6 gr sare
ingrediente pentru umplutura:
- 400 gr ceapa tocata
- 200 gr rosii decojite si tocate
- 1 ardei capia taiat fasii subtiri
- 2 catei de usturoi taiati felii subtiri
- 1 conserva de ton (180 gr) scursa
- 80 gr masline negre fara samburi, taiate felii
- 1 ou pentru uns
metoda:
- se incinge o lingura - doua de ulei intr-o tigaie; se caleste ceapa si ardeiul; cand s-au inmuiat se adauga si usturoiul, se amesteca bine cu celelalte legume, apoi se adauga rosiile tocate; se fierb impreuna inca 5 minute, se stinge focul, se adauga pestele si maslinele si se lasa umplutura sa se raceasca;
- se sfarama drojdia si se pune intr-un bol mic cu o lingura de faina si putina apa (din cantitatile totale); se lasa deoparte cateva minute pana incepe sa se formeze o spuma la suprafata, apoi se amesteca toate ingredientele pentru aluat, se framanta 8 minute si se lasa la dospit aproximativ 30 de minute intr-un bol acoperit, la loc caldut;
- se imparte aluatul in doua parti inegale ...; se intinde bucata mai mare in forma de dreptunghi, avad grosimea de aproxiamtiv 3 mm; se aseaza intr-o tava cu hartie de copt; aluatul trebuie sa fie mai mare decat tava pentru ca se va ridica si pe peretii acesteia;
- se aseaza umplutura (care trebuie sa fie rece si nu prea zemoasa) peste aluat; se intinde si cealalta bucata astfel incat sa ajunga la dimensiunile tavii; se aseaza peste umplutura, se taie marginile aluatului de dedesubt, apoi se lipesc cele doua foi de aluat, presandu-le intre degete; se face o gaura de vreo 2 cm in mijlocul placintei si se inteapa cu o furculita din loc in loc, se unge cu un ou batut usot cu putina apa rece, se decoreaza cu resturile de aluat si se ung si acestea cu ou;
- se coace empanada la 180 gr C timp de 45 de minute; se verifica daca e coapta lovind usor cu degetele partea inferioara a placintei - daca suna a gol, s-a copt;
- se lasa putin la racit apoi se serveste.

 

Pofta buna!

Patri of the blog, Asi Son Los Cosas, was our September 2012 Daring Bakers’ hostess and she decided to tempt us with one of her family’s favorite recipes for Empanadas! We were given two dough recipes to choose from and encouraged to fill our Empanadas as creatively as we wished!

Nazook - prajitura armeneasca

Tema lunii aprilie la "Daring Bakers": doua prajituri armenesti, din care am reusit sa incerc doar una - ce-i drept, am facut-o de doua ori. Jason, cel care ne-a propus retetele, a mentionat ca matusa sa de la care a invatat sa faca nazook (nazuk, nazouk) spune ca acestea se pot umple cu orice compozitie dulce, cel mai des intalnita fiind aceea cu vanilie - in afara de ciocolata; bineinteles, aproape toti confratii "cocatori indrazneti" au incercat si aceasta varianta care mie mi s-a parut chiar foarte reusita. Am facut intai jumatate de portie cu umplutura clasica la care am folosit seminte de vanilie, apoi am facut portie intreaga adica 4 rulouri: unul cu umplura clasica cu extract de vanilie, al doilea cu umplutura clasica + 25 gr merisoare uscate tocate, al treilea cu umplutura de nuca asemanatoare cu cea folosita la beigli, si ultimul cu ciocolata.

ingrediente aluat (4 rulouri):
- 420 gr faina 550 (650) cernuta
- 7 gr drojdie uscata (1 pachetel)
- 225 gr smantana
- 225 gr unt moale
umplutura traditionala (aici pentru 4 rulori; eu am redus cantitatile la jumatate):
- 210 gr faina 650 cernuta
- 340 gr zahar
- 180 gr unt moale
- 2 lingurite extract de vanilie
umplutura cu nuca (pentru 1 rulou):
- 100 gr nuca macinata
- 60 gr zahar
- 1 albus batut
umplutura ciocolata (pentru 1 rulou):
- 100 gr ciocolata tocata - din cea mai buna
pentru uns: 
- un ou, un galbenus amestecat cu putin apa, iaurt etc

metoda:
- se amesteca faina cu drojdia uscata, apoi se adauga celelalte ingrediente pana se obtine un aluat omogen; se lasa la odihna 20 de minute, acoperit cu folie alimentara; pasul cu odihna aluatului e contributia mea la reteta :)), pentru ca am aflat eu de la Codruta cum sta treaba cu autoliza : un aluat lipicios lasat sa se odihneasca va deveni mult mai usor de lucrat dupa aceasta pauza binemeritata; se framanta aprox. 5 minute pana nu se mai lipeste de mana; se lasa aluatul in frigider 3-5 ore (sau peste noapte);
- se imparte aluatul in 4;
- fiecare bucata de aluat se intinde pe blatul usor infainat, in forma de dreptunghi, subtire dar nu transparent;
- se repartizeaza umplutura peste aluat, cat de uniform posibil si cat de aproape de laturile scurte, dar lasand o portiune de 2 cm libera la marginile lungi;
- se ruleaza aluatul paralel cu laturile lungi, avand grija sa nu se deplaseze umplutura; ruloul obtinut se aplatizeaza usor cu palmele, se unge cu ou si se taie in segmente de aprox. 2.5 - 3 cm lungime;
- se aseaza bucatile pe o tava cu hartie de copt si se coc la 175 de grade C timp de 30 de minute, pana cand devin aurii.
Impresii : cele traditionale, cu vanilie  - foarte bune; cele cu merisoare - un pic prea dulci, s-ar putea reduce cantitatea de zahar; ne-au placut si cele cu nuci - mai ales amatorii de beigli cu nuca le-au apreciat pe acestea, dar cele cu ciocolata au fost cele mai bune dupa gustul meu. Oare  pentru ca e varianta "interzisa", sau pentru ca tocmai citesc "Clubul iubitoarelor de ciocolata"? :))

Pofta buna!

The Daring Bakers’ April 2012 challenge, hosted by Jason at Daily Candor, were two Armenian standards: nazook and nutmeg cake. Nazook is a layered yeasted dough pastry with a sweet filling, and nutmeg cake is a fragrant, nutty coffee-style cake.

Spirale cu branza si ceapa

Spiralele acestea sunt bune de mancat ca si gustare langa un pahar de iaurt, sau in loc de paine/chifle langa o mancare. Le trimit la Caietul cu retete care a propus ca tema pentru provocarea "Dulce Romanie" din aceasta luna drojdia.
ingrediente:
- 400 gr faina 650
- 1 pliculet drojdie uscata
- 1 lingurita si jumatate de sare
- 50 gr unt moale
- 1 ou
- 180 ml apa calduta
- 100 gr cascaval ras
- 30 gr fulgi de ceapa uscata (imi imaginez ca se poate face si cu ceapa proaspata, tocata marunt si calita)
- 80 ml apa fierbinte
- 1 lingura verdeturi uscate - eu am pus "Herbes de Provence"
- 15 gr unt moale
metoda:
- se pun la inmuiat fulgii de ceapa in 80 ml apa fierbinte;
- se bate oul cu 180 ml apa pana amestecul devine omogen;
- se amesteca faina cernuta cu sarea si drojdia; se adauga 50 gr unt si oul amestecat cu apa si se framanta aluatul cam 10 minute (cu pauze bine-meritate care sunt de ajutor atat bucataresei cat si aluatului);
- se lasa aluatul la dospit 2 ore intr-un vas uns cu putin ulei si acoperit cu folie de plastic;
- se adauga verdeturile, untul si aproape toata branza la ceapa inmuiata;
- se intinde aluatul cu sucitorul, pe blatul uns cu ulei, pana ajunge sa fie un dreptunghi cu laturile de aprox. 25x40 cm;

- se unge aluatul cu amestecul de branza cu ceapa pana la 1-2 cm de marginea lunga indepartata de bucatareasa; se ruleaza aluatul si se imparte in 12 bucati (se taie la jumatate, apoi jumatatile in doua, iar sferturile rezultate in 3);
- se aseaza spiralele intr-o tava cu hartie de copt, pe taietura;
- se acopera tava cu un servet si se lasa spiralele la dospit, la loc caldut si fara curenti de aer rece, aproximativ o ora;
- intre timp se incinge cuptorul pe treapta 2 (180 de grade C);
- se presara spiralele cu branza ramasa apoi se coc timp de 25-30 de minute;

Pofta buna!
sursa : King Arthur Flour

Paine cu unt si ierburi

O minunatie de paine, pufoasa la interior si crocanta la exterior, si-n plus cu aroma de unt si ierburi ... Incepi s-o mananci imediat ce ai scos-o din cuptor pentru ca miroase innebunitor si nu-i poti rezista! Combinatia de condimente poate fi facuta dupa placul fiecaruia.
ingrediente pentru aluat:
- 225 gr lapte
- 55 gr unt
- 1 lingura cu varf zahar
- 2 lingurite rase sare
- 2 oua
- 1 pliculet drojdie uscata
- 525 gr faina 550 cernuta
- 20 gr amidon
ingrediente pentru umplutura:
- 110 gr unt la temperatura camerei
- 1/2 lingurita busuioc uscat
- 1/2 lingurita oregano uscat
- 1 lingurita fulgi de ceapa
- 1 catel de usturoi tocat
- piper
metoda:
- laptele, untul (pentru aluat), sarea si zaharul se pun intr-o cratita la fiert; se lasa sa dea un clocot apoi se ia de pe foc si se lasa la racit;
- se amesteca intr-un bol faina, amidonul, drojdia, ouale si laptele caldut; se framanta aluatul pana cand nu se mai lipeste de mana, apoi se pune la dospit, acoperit cu folie alimentara, intr-un loc caldut, timp de o ora;
- intre timp se amesteca untul cu celelalte ingrediente pentru umplutura;
- se tapeteaza tava cu hartie de copt; mie mi-au trebuit doua tavi cu dimensiunile 25 x 10.5 x 7.5 cm (masurate pe interior); daca folositi o tava mai lunga si incap toate discurile de aluat intr-una, resturile de pot coace pe hartie de copt si nu e nevoie de 2 tavi de chec;

- se intinde aluatul cu sucitorul pe blatul usor infainat, pana cand ajunge la grosimea de aprox. 1 cm; se taie cercuri (cu un pahar am taiat eu; atentie ca diametrul instrumentului pentru decupat sa nu fie mai mare decat latimea tavii);
- se unge fiecare cerc pe jumatate cu amestecul de unt si ierburi; se impatureste discul de aluat in doua si se aseaza in tava;
- se ung si resturile de aluat cu amestecul de unt si se aseaza una peste alta cate 2-3 - fie in forma, fie pe hartie de copt, pe o tava mai mare;

- se incinge cuptorul pe 180 de grade C (la mine - treapta 2); se lasa painea la crescut o jumatate de ora, apoi se coace timp de aprox. 25-30 de minute, depinde de cuptor (la al meu, coc 10 minute pe treapta 2, apoi reduc focul la 1 si 1/2 si mai coc 20 de minute); daca partea superioara devine prea maronie se poate acoperi cu folie de aluminiu in ultimele minute.

Pofta buna!
sursa

Paine cu maia pentru Daring Bakers

In luna decembrie 2011 provocarea lansata la Daring Bakers are titlul "letting nature do the work: sourdough challenge" si consta in a face o paine folosind maia naturala facuta de noi. Cum poti sa faci o paine folosind doar 3 ingrediente - apa, faina si sare - este intr-adevar un subiect fascinant, pe care l-am descoperit acum cateva luni pe blogul Codrutei care are rabdarea si pasiunea sa descalceasca informatiile disponibile pe internet, sa le verifice si sa le explice apoi limpede si clar. Am facut o maia, inca din vara, dupa instructiunile ei, si cu ocazia provocarii mi-am dat seama ce multe am invatat de la Codruta despre maia, desi mi se pare ca nu stiu nimic...  Acum maiaua mea traieste in frigider si fac paine aproape la fiecare sfarsit de saptamana.
Reteta propusa la Daring Bakers produce o maia mai putin hidratata decat a mea, care e 100% hidratare - asta inseamna ca de la inceput, si la fiecare "hranire", se pune cata faina tot atata apa, dar cum nu am ce face cu doua maiale - si nici sa omor vre-una nu pot - am decis sa adaptez reteta de French Country Bread la maiaua mea. Au urmat calcule multe, nu mai complicate decat regula de 3 simpla, dar cu multe adunari si impartiri.
In cele din urma, ametita de tot, am folosit cantitatile date in reteta, fara nici o adaptare, lucru care a produs un aluat cu 81% hidratare, adica destul de moale, dar din care am reusit totusi sa fac o paine:

Reteta aleasa pentru prezentare: felii de ciuperci cu ceapa si usturoi, sare, piper si cimbru - coapte in cuptor, si apoi servite cu felii de paine - unse cu ulei de masline si coapte si ele in cuptor sub grill:

Pentru cei care vor dori sa incerce painea aceasta, gasiti aici provocarea lunii decembrie, mai bine explicata decat o pot face eu. Pentru cei curiosi sa stie ce este maiaua, cum se face si cum se foloseste - Apa.Faina.Sare.  este o sursa inegalabila de informatii.
Si pentru ca se apropie sfarsitul de an si e vremea bilanturilor, iata productia proprie de paine cu maia din aces an :

Pofta buna!


Blog-checking lines: Our Daring Bakers Host for December 2011 was Jessica of My Recipe Project and she showed us how fun it is to create Sour Dough bread in our own kitchens! She provided us with Sour Dough recipes from Bread Matters by AndrewWhitley as well as delicious recipes to use our Sour Dough bread in from Tonia George’s Things on Toast and Canteen’s Great British Food!

Chifle

La sfarsitul saptamanii trecute am facut o descoperire care m-a lasat fara suflare : un blog scris bine ( nu-s eu critic de bloguri, zic dupa parerea mea cu totul subiectiva ), cu fotografii deosebite si care iti fac pofta - pana aici, nu pare ceva iesit din comun, mai sunt si altele ...  Dar acest blog are o PASIUNE cum n-am mai intalnit, o idee principala, un scop clar, si ai ce invata de aici! Se numeste Apa. Faina. Sare. si exact despre asta este. Eu nu sunt o mare iubitoare de paine (poate tocmai din cauza ca painea de la magazin nu prea imi place, si nici painile pe care le-am facut in masina speciala nu pot sa zic ca m-au dat pe spate), si totusi am ramas ore in sir rasfoind si chiar cititnd atenta blogul. Am mai facut un pas (spre pierzanie, ca nu pot sa spun ca am nevoie sa dezvolt inca o obsesie culinara ingrasacioasa) - si am incercat chiflele. Este una dintre putinele retete de aluat la care autoarea blogului foloseste drojdie din comert, si cred ca e si cea mai rapida reteta - n-are decat un timp de asteptare de 12 ore, si inca doi de dospire de o ora-doua :D. Rezultatul insa este uimitor.

ingrediente pentru aluatul prefermentat:
- 170 gr faina alba
- 110 gr lapte
- 1 gr drojdie uscata instant (o treime de lingurita)
- 3 gr sare (jumatate de lingurita)
ingrediente aluat final:
- 330 gr faina alba
- 120 gr lapte
- 1 ou
- 40 gr unt moale
- 30 gr zahar
- 7 gr sare (o lingurita cu varf)
- 3.3 gr drojdie uscata (am pus 3.5gr =  jumatate de plic)
metoda:
- in lipsa unui cantar cu precizie de gram, am folosit lingurita masinii de paine pentru a masura grame de sare;
- se amesteca toate ingredientele pentru aluatul prefermentat, se acopera bolul cu folie de plastic si se lasa in bucatarie o ora; apoi se pune in frigider pentru 11 ore;
- daca am facut seara operatiunile de mai sus, continuam dimineata: se framanta un aluat din ingredientele aluatului final plus cel prefermentat; eu am framantat cu mana, dar nu prea mult, pana a devenit omogen aluatul; se lasa la dospit o ora, la loc caldut;
- se imparte aluatul in 12 (reteta originala spune 13, dar mie mi-a fost mai usor sa impart in 12, desi nici asa nu mi-au iesit egale bucatile); se formeaza bile care se aseaza pe blatul usor infainat si se lasa 5 minute la odihna, sub un prosop de bucatarie;
- se turtesc bilele intre palme, pana iau forma unor discuri; se pot umezi (cu o pensula inmuiata in apa) si apoi apasa putin, cu fata umeda in jos, pe o farfurie pe care s-au presarat seminte de susan sau de in;
- se lasa la dospit, acoperite cu servetul de bucatarie, o ora- doua;
- se incinge cuptorul pe treapta 2 (sau 200 grade); se coc 20-30 de minute, depinde de cuptor (eu inca mai am de luptat cu al meu, sa ii inteleg toate hachitele), pana cand sunt rumenite;
- nu mi-au iesit ele prea frumoase, nu-s chiar rotunde, nici egale, dar sunt atat de entuziasmata de descoperirea asta incat trebuie sa le tin minte si sa le repet!

Pofta buna!

P.S. Chifle ceva mai rapide:

chifle ceva mai rapide - 2014

Mai rapide in sensul ca nu le-am facut in doua zile ci m-am gandit intr-o dimineata cam lenesa ca le-as vrea la pranz. Am pus toate ingredientele (cu diferenta, la cantitati, ca am folosit un pliculet intreg de drojdie) in masina de paine (sper ca nu citeste Codruta ce scriu eu), aceasta a framantat aluatul si l-a dospit, apoi am format bilele si le-am copt. Usor, lejer, fara complicatii!

Pasca cu branza de vaci

Desi e o reteta traditionala,  nu intra in atributiunile bucatarului meu personal, dar are legatura cu el pentru ca reteta e de la mama lui :) .
ingrediente pentru aluat :
- 500 gr faina alba cernuta
- 25 gr drojdie proaspata ( un pachetel)
- 150 ml lapte caldut
- 4 galbenusuri
- 100 ml ulei de floarea soarelui
- 4 linguri zahar
- 1 plic zahar vanilat
- coaja rasa de lamaie
- 1 galbenus pentru uns deasupra
ingrediente pentru umplutura:
- 500 gr branza de vaci
- 150 gr zahar
- 3 oua
- 2 linguri gris
- stafide, esenta de vanilie, coaja de lamaie
metoda:
- se pune drojdia amestecata cu putin lapte si o lingurita de zahar intr-un loc caldut;
- se freaca galbenusurile cu uleiul;
- se amesteca faina cu zaharul, laptele ramas, galbenusurile cu ulei, zaharul vanilat si coaja de lamaie; se adauga si drojdia cand arata ca o spuma deasa si se framanta aluatul pana devine nelipicios;
- se lasa aluatul la dospit in vasul acoperit cu folie de bucatarie, intr-un loc caldut;
- pentru umplutura se amesteca branza de vaci cu zahar, gris, galbenusuri, stafidele (care au fost inmuiate in apa calduta), coaja de lamaie, esenta de vanilie; albusurile se bat spuma si se incorporeaza si ele in compozitie;

- dupa ce aluatul a crescut suficient (cam o ora) se iau 2/3 din el si se intinde o foaie rotunda care se aseaza in tava cu pereti detasabili, tapetata cu hartie de copt; se ridica foaia cam 2-3 cm pe peretii tavii; pentru ca tava mea nu e perfect etansa, am invelit-o in folie de aluminiu;
- din restul de aluat se intind suluri subtiri, care se rasucesc cate doua - unul mai lung pentru circumferinta tavii si doua mai scurte pentru cruce;
- se pune umplutura in mijlocul aluatului, apoi se aranjeaza snurul pe margini si se intinde umplutura, se aseaza deasupra in cruce celelalte doua snururi, se unge cu galbenus amestecat cu o lingurita de apa rece si se da la cuptorul incalzit pe mediu ( 2 far' un sfert - din 3); se coace 50 de minute - o ora;
- se lasa la racit  apoi se scoate din tava.

Pofta buna!

Beigli cu nuca

mai 2013
Mama facea cozonacii acestia, cu umplura de nuci sau mac, de cand ma stiu. De doua ori pe an - de Pasti si de Craciun. Pentru ca de cand sunt la casa mea, in fiecare an, de doua ori, de Pasti si de Craciun, mi se cere sa fac beigli cu nuca, completez la sfrsit reteta cu cateva smecherii pe care mi se pare ca le-am aflat  pe pielea mea de cand am scris reteta - acum, cand mi-au iesit cei mai frumosi beigli de pana acum. Probabil lucrurile pe care nu le faceam bine la inceput sunt prea banale pentru a fi mentionate intr-o reteta, dar cum mie mi-a luat ceva timp sa le descopar poate vor fi utile si altcuiva.

ingrediente aluat:
- 500 gr faina alba cernuta
- 250 gr unt
- 2 galbenusuri + 1 galbenus pentru uns
- 1 lingura zahar pudra
- 20 gr drojdie proaspata
- 100 ml lapte
- o priza de sare
ingrediente umplutura :
- 400 gr nuci tocate
- 350 gr zahar
- 100 gr stafide
- 2 albusuri
- esenta de vanilie, coaja de lamaie
metoda:
- se dizolva drojdia in putin lapte caldut, cu o lingurita de zahar;
- dupa ce s-a umflat se amesteca cu faina, 2 galbenusuri, zaharul, sarea si untul taiat bucatele;
- se framanta aluatul pana e neted si omogen;
- se imparte aluatul in 4 parti egale, se acopera vasul cu folie alimentara si se lasa la dospit cam o ora, intr-un loc caldut;
- intre timp se pregateste umplutura : se fierbe un sirop gros din 50 ml apa si zahar; se amesteca cu nucile tocate, stafidele (care au stat la inmuiat in apa calduta), 2 albusuri batute spuma, coaja de lamaie si vanilia;
- fiecare bucata de aluat se intinde, pe rand, pe masa bine infainata, destul de subtire (cam 3 mm); se intinde pe aceasta foaie un sfert din umplutura, se ruleaza strans si se pun in tava, pe hartie de copt;
- se ung cu galbenus de ou amestecat cu o lingurita de apa rece;
- se incinge cuptorul pe mediu; cozonacii se mai lasa la dospit, acoperiti cu un servet, o jumatate de ora, apoi se coc timp de 45-50 de minute, pana devin aurii.

Pofta buna!

P.S. Smecherii:
-  desi aluatul e cel mai placut aluat framantat pe care l-am intalnit vreodata, moale si catifelat, dar trebuie framantat mai mult decat ar parea; aluatul devine repede omogen si nelipicios, dar mai trebuie framantat ...5-10 minute; (asta ar putea fi un motiv pentru care acum nu mi-au crapat la partea superioara);
- stafidele se pot inmuia in ceva alcool - coniac, de exemplu;
- pentru siropul de zahar: trebuie amestecat continuu,la foc foarte mic, astfel ca zaharul sa se dizolve inainte de a se carameliza; cand nu amestecam ramaneau granule de zahar care se adunau in boturi imediat cum siropul se racea putin;
- după ce s-au format cozonăceii se înţeapă cu furculița din loc în loc. 
- cozonacii se pot unge cu galbenus batut indata ce au fost formati, si cand e gata si ultimul se pot coace, fara dospirea nr. 2 (iar asta e, cred, al doilea motiv pentru care, in sfarsit, n-au mai crapat cozonaceii).