La sfarsitul saptamanii trecute am facut o descoperire care m-a lasat fara suflare : un blog scris bine ( nu-s eu critic de bloguri, zic dupa parerea mea cu totul subiectiva ), cu fotografii deosebite si care iti fac pofta - pana aici, nu pare ceva iesit din comun, mai sunt si altele ... Dar acest blog are o PASIUNE cum n-am mai intalnit, o idee principala, un scop clar, si ai ce invata de aici! Se numeste Apa. Faina. Sare. si exact despre asta este. Eu nu sunt o mare iubitoare de paine (poate tocmai din cauza ca painea de la magazin nu prea imi place, si nici painile pe care le-am facut in masina speciala nu pot sa zic ca m-au dat pe spate), si totusi am ramas ore in sir rasfoind si chiar cititnd atenta blogul. Am mai facut un pas (spre pierzanie, ca nu pot sa spun ca am nevoie sa dezvolt inca o obsesie culinara ingrasacioasa) - si am incercat chiflele. Este una dintre putinele retete de aluat la care autoarea blogului foloseste drojdie din comert, si cred ca e si cea mai rapida reteta - n-are decat un timp de asteptare de 12 ore, si inca doi de dospire de o ora-doua :D. Rezultatul insa este uimitor.
ingrediente pentru aluatul prefermentat:
- 170 gr faina alba
- 110 gr lapte
- 1 gr drojdie uscata instant (o treime de lingurita)
- 3 gr sare (jumatate de lingurita)
ingrediente aluat final:
- 330 gr faina alba
- 120 gr lapte
- 1 ou
- 40 gr unt moale
- 30 gr zahar
- 7 gr sare (o lingurita cu varf)
- 3.3 gr drojdie uscata (am pus 3.5gr = jumatate de plic)
metoda:
- in lipsa unui cantar cu precizie de gram, am folosit lingurita masinii de paine pentru a masura grame de sare;
- se amesteca toate ingredientele pentru aluatul prefermentat, se acopera bolul cu folie de plastic si se lasa in bucatarie o ora; apoi se pune in frigider pentru 11 ore;
- daca am facut seara operatiunile de mai sus, continuam dimineata: se framanta un aluat din ingredientele aluatului final plus cel prefermentat; eu am framantat cu mana, dar nu prea mult, pana a devenit omogen aluatul; se lasa la dospit o ora, la loc caldut;
- se imparte aluatul in 12 (reteta originala spune 13, dar mie mi-a fost mai usor sa impart in 12, desi nici asa nu mi-au iesit egale bucatile); se formeaza bile care se aseaza pe blatul usor infainat si se lasa 5 minute la odihna, sub un prosop de bucatarie;
- se turtesc bilele intre palme, pana iau forma unor discuri; se pot umezi (cu o pensula inmuiata in apa) si apoi apasa putin, cu fata umeda in jos, pe o farfurie pe care s-au presarat seminte de susan sau de in;
- se lasa la dospit, acoperite cu servetul de bucatarie, o ora- doua;
- se incinge cuptorul pe treapta 2 (sau 200 grade); se coc 20-30 de minute, depinde de cuptor (eu inca mai am de luptat cu al meu, sa ii inteleg toate hachitele), pana cand sunt rumenite;
- nu mi-au iesit ele prea frumoase, nu-s chiar rotunde, nici egale, dar sunt atat de entuziasmata de descoperirea asta incat trebuie sa le tin minte si sa le repet!
P.S. Chifle ceva mai rapide:
 |
| chifle ceva mai rapide - 2014 |
liana, chifle moi cu unt si cu gem ... ce rasfat! arata foarte frumos chiflele astea. Daca imi permiti un sfat, poti preciza ca e vorba de drojdie uscata instant, ca sa nu se faca confuzie cu drojdie uscata activa. Trebuie sa incerc si eu cu seminte de in deasupra, arata mult mai bine decat cu susan negru!
RăspundețiȘtergereCodruta, multumesc pentru aprecieri, venind de la "profesoara" inseamna mult! O sa fac completarea dupa sugestia ta; pentru un neinitiat nici nu exista altfel de drojdie uscata decat cea instant, dar dupa un de tras de maneca inteleg diferenta.
RăspundețiȘtergere