Prajiturele cu unt de arahide si ciocolata (fara coacere)

Reteta aceasta este o combinatie dintre doua deserturi de care mi-ar fi fost pofta si nu stiam pe care sa-l aleg, asa ca am facut un fel de "2 in 1". Asta se intampla cand imi pun in cap sa nu mai fac dulciuri decat o data pe saptamana dar lista de link-uri cu retete de incercat este tot mai lunga ... Prajiturelele de fata sunt bune de facut iarna, dupa calorii si ingrediente - ciocolata, unt de arahide, fulgi de ovaz, jeleu - dar de tinut minte si pentru la vara pentru ca se fac fara coacere.


ingrediente (10 bucati):
- 100 g unt
- 125 g + 60 g unt de arahide
- 50 g fulgi de ovaz
- 80 g biscuiti digestivi
- 100 g zahar pudra
- 120 g ciocolata (40 g cu lapte si 80 g amaruie)
- 50 g jeleu de struguri (se potriveste si jeleu de strugurei)
metoda:
- se pune intr-o cratita untul si 125 g unt de arahide; se topesc, pe foc mic, amestecand usor;
- se ia de pe foc si se adauga biscuitii macinati, fulgii de ovaz si zaharul pudra; se amesteca bine;
- se imparte compozitia in 10 forme de silicon pentru briose, presand usor cu lingurita;
- dupa ce compozitia a ajuns la temperatura camerei, se pun formele in frigider;
- se topeste la foc mic ciocolata tocata si untul de arahide ramas (60 g);
- se scot formele din frigier; se pune jeleu in mijlocul prajituricii, avand grija sa nu ajunga pana la margini; se toarna ciocolata topita, intai de jur imprejurul jeleului, apoi si deasupra acestuia; se lasa la racit in bucatarie, dupa care in frigider, pana cand se intareste ciocolata.

Pofta buna!

Chec cu nuci si merisoare (si dovlecel ascuns)

Daca n-as fi avut o recolta exagerata de dovlecei probabil nu as fi facut checul asta niciodata,  pentru ca ma gandesc ca daca-i prajitura, atunci trebuie sa aiba zahar, unt, oua, ciocolata, stafide si alte bunatati, nu legume. Insa nu mi-a venit sa arunc dovleceii mei eco-bio, congelatorul era deja burdusit, asa ca am cautat o noua modalitate de a folosi recolta si acum, cu mintea mai matura, imi dau seama ca nu-i rau sa pui ceva legume in prajituri - la urma urmei, cum imi place "carrot cake", de ce nu mi-ar placea "courgette cake" ?

ingrediente:
- 2 oua
- 125 ml ulei de floarea soarelui
- 85 g zahar
- 350 g dovlecel ras
- 1 lingurita extract de vanilie
- 300 g faina
- un praf de sare
- 1 lingurita scortisoara
- 1/4 lingurita nucsoara
- 1/2 lingurita bicarbonat de soda
- 1/2 lingurita praf de copt
- 85 g nuci tocate mare
- 140 g merisoare uscate
metoda:
-  se tapeteaza cu hartie de copt doua forme de chec (eu am folosit o forma cu dimensiuni normale si 4 mai mici);
- se bat ouale cu zahar, vanilie, ulei, apoi se adauga dovlecelul ras;
- se amesteca celelalte ingrediente, apoi se adauga peste compozitia cu ulei si oua;
- se toarna aluatul in formele pregatite si se coace aproximativ o ora (checurile sunt gata cand scobitoarea iese curata).

Pofta buna!

Prajitura cu rubarba si iaurt

Toata iarna am asteptat sa vina vara, din motive de blog, pentru ca vara am lumina dupa-masa, cand ajung acasa, si pot sa fac poze cu mancarea! Dar vara a venit si odata cu ea cheful de stat pe-afara, scurmand in gradinuta sau, mai bine, lenevind la umbra nucului....  Acum ca e toamna (spre iarna), cel mai placut loc din lume mi se pare ca e la mine-acasa, langa cuptorul incins in care se coace o prajitura. Cum ar fi cea de fata, cu rubarba si iaurt, si cu un strat crocant de nuci deasupra - reteta usor modificata dupa cea de aici. Prajitura e gata cand deja e suficent de intuneric afara incat sa-mi iasa niste poze urate cum nu credeam sa ajung vreodata sa pun pe blog, dar e prea buna pentru a fi trecuta cu vederea (serios - nu va uitati la poza, faceti prajitura!) !

ingrediente:
- 100 g unt la temperatura camerei
- 50 g zahar tos
- 1 lingurita scortisoara
- 100 g nuci taiate mare
- 225 g faina 000
- 1 lingurita bicarboant de soda
- 250 g zahar brun (cel inchis la culoare)
- un praf de sare
- 250 ml iaurt
- 1 ou mare
- 300 g rubarba taiata cubulete cu latura de aprox. 1 cm (am folosit rubarba congelata, nedezghetata)
metoda:
-  se incinge cuptorul la 180 grade C;
-  se topesc 15 g de unt si se amesteca cu nucile, scortisoara  si 50 g de zahar tos;
- se freaca restul de unt cu zaharul brun si cu oul; se aduga iaurtul;
- se amesteca faina cernuta cu bicarbonat si un praf de sare; se adauga cubuletele de rubarba;
- se amesteca compozitia cu faina cu cea cu iaurt, se toarna aluatul intr-o tava (aprox. 33x23 cm) tapetata cu hartie de copt si se presara deasupra amestecul de nuci;
- se coace prajitura pana cand scobitoarea infipta in mijloc iese curata (cam 40 de minute).
Se lasa la racit apoi se serveste taiata cuburi.

Pofta buna!

Prajitura "Tavalita" (Lamington)

Tema propusa la "Daring bakers" in luna mai a anului 2015 este prajitura "Lamington" care-si are originile in Australia sau Noua Zeelanda - depinde pe cine intrebi. Suprinzator este ca stim si noi aceasta prajitura, la mii de kilometri de zona ei de bastina, sub denumirea poetica si expresiva de "tavalita".  Ideea e simpla: se coace un fel de pandispan, se taie in bucati nu foarte mici care se scufunda in glazura de cacao si apoi se tavalesc prin nuca de cocos astfel incat atunci cand mananci prajitura sa ramai cu degetele curate. Exista variatiuni: bucatile se pot taia in doua parti care se lipesc cu gem sau cu frisca, iar nuca de cocos poate fi inlcuita cu nuci macinate, iar uneori chiar glazura de cacao sau ciocolata e inlocuita cu gem. Cum asta e prima mea "tavalita" / "Lamington" am ramas la varianta clasica, dar nu m-am abtinut si cu cateva prajiturele am facut un fel de sandwich cu gem de merisoare. Mi s-a parut putin neobisnuita reteta de blat propusa de Marcellina pentru ca in loc de faina contine amidon, aceesta fiind motivul (cred) pentru care blatul este extrem de usor - o "tavalita" cu latura de 4-5 cm avand 40 de grame.

ingrediente:
- 5 oua la temperatura camerei
- un praf de sare
- 225 g zahar
- 1 lingurita esenta de vanilie (sau o fi tinctura solutia obtinuta din bete de vanilie tinute in alcool ?...)
- 200 g amidon
- 8 g praf de copt
pentru glazura:
- 300 g zahar pudra (reteta originala: 400 g)
- 40 g cacao
- 15 g unt
- 120 ml lapte
- 100 g nuca de cocos (original: 250g, nu stiu din ce motiv tavalitele mele nu au "inghitit" asa de multa)
metoda:

-  se incinge cuptorul la 180 grade C;

- se tapeteaza cu hartie de copt o tava de 23x35 cm;

- se bat ouale zahar si un praf de sare  in robotul de bucatarie - cam 15 minute;

- intre timp se cerne amidonul impreuna cu praful de copt de 3 ori;

- se adauga extractul de vanilie la crema de oua cu zahar si se bat impreuna inca 5 minute; compozitia trebuie sa se fi triplat in volum si sa fie foarte deschisa la culoare;

- cu ajutorul unui tel para se incorporeaza usor faina in compozitia cu ou;

- se toarna aluatul in tava pregatita si se coace 22-25 de minute; e copt cand marginile s-au strans putin si la  apasare usoara revine, ca un burete;

- se scoate pe un gratar si se lasa la racit; cel mai bine pana a doua zi, astfel blatul va fi mai usor de manevrat mai departe;

-  se cerne zaharul pudra si cacaoa intr-un vas termorezistent; se adauga untul topit si laptele si se aseaza deasupra unui vas cu aburi; se amesteca pana cand compozitia de vine omogena;

- se taie "coaja" de deasupra pandispanului (eu am taiat si marginile) apoi se taie blatul in 24 de bucati ( 4 x 6);

- se pune nuca de cocos intr-un vas;

- se iau pe rand bucatile de aluat, se scufunda in glazura, se scot cu o furculita, se scurg putin, se tavalesc in nuca de cocos si se aseaza pe gratar unde se lasa cel putin 2 ore, pana se intareste glazura;

- se pot pastra cateva zile intr-o cutie inchisa; n-am incercat dar se zice ca se congeleaza bine si se dezgheata repede.

Pofta buna!

Blog-checking lines: For the May challenge Marcellina from Marcellina in Cucina dared us to make Lamingtons. An Australian delicacy that is as tasty as it is elegant

Prajitura cu suc de rosii, crema de gris si gem

Stiam, ca pe o legenda orecum, ca exista o prajitura de post care se face cu suc de rosii. Nu stiu daca aceasta e singura prajitura care indeplineste conditiile de mai sus, dar vazand-o pe blogul "Papa bun" mi s-a parut interesanta. Parere pastrata si dupa ce am facut si gustat prajitura, cu toate ca mie nu imi place grisul fiert in lapte - dar aici nu e cu lapte si in plus e aromat cu nuca de cocos si lamaie, asa ca reteta intra in arhiva. E o prajitura consistenta, din cauza grisului probabil, si nu prea dulce, de unde ideea de a turna putin sirop de capsuni deasupra in momentul servirii.

ingrediente pentru foi:
- 225 ml ulei de floarea soarelui (reteta originala zice 15 linguri, eu am considerat lingura = 15 ml, 15x15ml = 225 ml; e posibil sa fi fost cam moale aluatul meu, putin greu de lucrat, dar foaia coapta a iesit bine);
- 5 linguri zahar
- 1 lingurita extract de vanilie
- 225 ml suc de rosii
- 500 g faina 000
- 1 lingurita bicarbonat
- un praf de sare
ingrediente pentru crema de gris:
- 1 l apa
- 200 g gris
- 7 linguri de zahar
- un praf de sare
- coaja rasa si zeama de la o lamaie
- 150 g margarina
- 75 g nuca de cocos
pentru stratul de gem:
- 1 borcan de gem (al meu era de capsuni si a avut 330 g)
- 4 linguri nuca macinata
metoda:
- se amesteca uleiul cu zahar si cu extractul de vanilie; se adauga sucul de rosii si se amesteca bine;
- se adauga faina, un praf de sare si bicarbonatul; se framanta cu mana pana cand se obtine un aluat omogen; se imparte in 4 parti egale, se invelesc in folie de plastic si se pun in frigider pentru 20 de minute;
- se incinge cuptorul la 180 de grade C;
- se intinde cate o portie aluat pe blatul bine infainat, asftel incat sa se obtina cu dreptunghi de aprox. 21x31 cm; se transfera cu atentie pe hartie de copt, se aseaza pe dosul unei tavi, si se coace 8 minute; se procedeaza la fel pentru celelalte 3 foi;
- pentru crema se pune la fiert apa cu coaja de lamaie, zahar si un praf de sare; cand incepe sa fiarba se adauga grisul in ploaie, amestecand mereu cu un tel-para; se fierbe pana se ingroasa bine compozitia; se ia de pe foc si se adauga zeama de lamaie si margarina; se amesteca pana se incorporeaza acestea, se lasa la racit 2-3 minute, apoi se adauga nuca de cocos;
- se asambleaza prajitura cand crema e calduta; se aseaza in tava prima foaie care se unge cu jumatate din crema, deasupra se aseaza a doua foaie, se unge cu gemul amestecat cu nuca, se aseaza a treia foaie, se unge cu restul de crema, apoi se acopera cu foaia nr. 4; se preseaza usor cu palmele, se inveleste tava in folie (sau o punga mare) si se lasa in frigider 2-3 ore;
- se serveste cu zahar pudra deasupra sau "picurata" cu sirop de capsuni.

Pofta buna!

Prajitura cu mere si lemon curd

Iata o prajitura putin neobisnuita ca dispunere a straturilor ce o compun: are o baza cremoasa, dulce-acrisoara, care se afla sub un blat cu suprafata crocanta. Nu e foarte aratoasa, cred ca si Mary Berry a gandit asa de vreme ce aceasta este una din retele fara poza din cartea ei "Baking Bible", dar este foarte buna si se face destul de usor, asa ca ramane la colectie.

ingrediente pentru baza:
- 750 g mere
- 200 ml smantana dulce
- 100 ml smantana fermentata (in reteta originala era doar smantana dulce, 300 ml, dar am adaptat la continutul frigiderului meu)
- 6 linguri lemon curd
- 2 linguri rase zahar
- 1 lingura cu varf faina 000
ingrediente pentru blat:
- 2 oua mari
- 175 g faina 000
- 100 g zahar
- 100 g unt moale
- 1 lingurita cu varf praf de copt
- 2 linguri lapte
- 1-2 linguri zahar brun
metoda:
- se incinge cuptorul la 160 grade C; se pune inauntru o tava metalica in care sa incapa o alta tava cu dimensiunile 27 x 18 cm (si inalta de cel putin 5 cm(, in care se va coace prajitura (eu am pus la incins tava cuptorului);
- se amesteca intr-un bol smantana, zaharul, faina si lemon curd-ul; se curata merele, se taie in sferturi, se scot samburii, apoi sferturile de mere se taie foarte subtire (am folosit discul de feliat al robotului de bucatarie); se amesteca merele cu compozitia cu smantana, apoi se toarna in tava de 27x18 cm; se niveleaza cu dosul unei linguri;
- pentru blat se amesteca toate ingredientele, in afara de zaharul brun; se freaca pana cand se obtine o compozitie omogena si fina (se paote folosi tot robotul de bucatarie, cu telul), apoi se intinde cu atentie peste mere; se presara zaharul brun;
-se coace prajitura pe tava incinsa aproximativ 75 de minute; dupa prima jumatate de ora supravegheati cu atentie: daca suprafata devine rumena, se acopera cu folie de aluminiu si se coace asa mai departe; cuptorul meu pe gaz, cu tava lui inauntru, a facut sa nu se rumeneasca prea mult, dar cu o tava mai mica (sau alt cuptor) ar fi trebuit acoperita;
- prajitura e gata cand blatul revine ca un burete daca e apasat usor in mijloc;
- se serveste calda.

Pofta buna!

Ischler

Islerele (sau ischlere) provin din bogata bucatarie austro-ungara ale carei influente se simt la tot pasul in cea transilvaneana. Sunt si ele in categoria prajiturilor care imi amintesc de Craciunul din copilarie: pentru ca sunt destul de migaloase dar se pot pastra bine cateva zile, si sunt chiar mai bune a doua sau a treia zi, cand toate straturile s-au lipit bine, se faceau in special cu ocazia sarbatorilor de iarna. Mie imi plac foarte mult dar din cauza fricii de crema de unt nu le-am facut niciodata. Pofta fiind prea mare, le-am pus pe lista de prajituri de facut pentru Craciunul 2014, cu gandul sa le umplu cu nutella si se le acopar cu ciocolata topita. Dar, mare prajitureasa cum sunt, am ajuns sa fac si crema, si glazura. Reteta zice ca se glazureaza toate discurile, dar eu am acoperit doar jumatate din ele - cele care au ajuns sa fie partea de sus a fiecarei prajiturele, dar se poate oricum. Din ingredientele de mai jos mi-au iesit 30 de bucati finite (deci am decupat 60 de discuri), dar pentru ca se pot pastra in cutii inchise, data viitoare as face reteta dubla.

ingrediente pentru aluat:
- 150 g unt rece
- 200 g faina
- 100 g nuci macinate
- 50 g zahar
- 1 ou
- coaja rasa de lamaie (optional)
ingrediente pentru crema:
- 1 lingura de cacao (15 g)
- 1 lingura zahar (25 g)
- 1 lingura de faina
- 160-170 ml lapte
- 200 g unt gras
ingredinte pentru glazura:
- 180 g zahar (8 linguri)
- 3 linguri cacao (50 g)
- 3 (6) linguri lapte
- 50 g unt

metoda - pentru aluat:
- din toate ingredientele se lucreaza un aluat, in robotul de bucatarie, care se inveleste in folie si se lasa la rece pentru o ora;
- se incinge cuptorul pe mediu-mic (sa zicem 160 de grade C);
- pe blatul usor infainat se intinde o foaie de aluat de 1/2 cm grosime; se decupeaza discuri de cca. 3 cm diametru; se coc 10-12 minute, fara sa se rumeneasca;
metoda - pentru crema:
- se amesteca faina cu cacaoa, zaharul si laptele; se fierbe, amestecand continuu; trebuie sa se obtina o crema groasa, ca o smantana; se lasa la racit;
- se freaca untul; dupa ce a devenit spumos (incep sa inteleg cum se face asta - se porneste robotul de bucatarie si se  uita de el cateva minute bune...) se incorporeaza crema racita, lingura cu lingura;
metoda - pentru glazura:
- se amestca cacaoa cu zahar si lapte - reteta originala spune 3 linguri dar mi s-a parut ca nu e destul, asa ca am pus mai mult; se fierbe, apoi se ia de pe foc, se adauga untul si se amesteca bine;
asamblare islere:
- se imparte crema pe jumatate din discurile de aluat - care pot fi coapte chiar cu o zi inainte;
- peste celelate discuri se toarna glazura racita putin; eu am intins-o cand era putin prea rece, si deci prea groasa pentru a fi turnata;
- se lipesc discurile cu glazura peste cele cu crema; se pun intr-o cutie inchisa bine, la rece; dupa o zi, doua ajung la perfectiune :).

Pofta buna!

Prajitura Snickers

Pajitura Snickers e foarte consistenta si foarte dulce, dar se poate spune ca daca-i prajitura, atunci trebuie sa fie dulce! Mie mi s-a parut cam prea dulce (chiar daca am redus cantitatea de zahar din crema si am pus mai putina ciocolata alba), dar pastrez reteta pentru atunci cand imi va cere cineva o prajitura super-dulce. In loc de glazura de ciocolata de deasupra (modelul cel mai des intalnit) sau de decorul de bobite de ciocolata, am ras o tabla de ciocolata cu lapte (ca nuanta nu se potriveste cu caramelul dar la gust se asorteaza perfect). Cu toate ca batonul cu ciocolata cu acelasi nume contine arahide, observ ca aproape toate retetele de prajitura Snickers de pe internet au nuci, si cum la mine ideea principala era sa consum din rezervele de nuci, le-am folosit si aici.

var. 2022: blatul copt 25',
arahide in crema caramel,
ciocolata topita + ulei deasupra

ingrediente blat:
- 6 albusuri
- 200 g zahar
- 200 g nuca macinata
- 45 g faina
- 7.5 g bicarbonat
glazura alba:
- 125 g ciocolata alba
- 1 lingura ulei de floarea soarelui
crema:
- 150 + 50 g zahar
- 200 g unt
- 6 galbenusuri
- 250 g nuca zdrobita
desupra:
- 100 g ciocolata cu lapte
metoda:
- se incinge cuptorul la 180 grade C;
- albusurile  cu zahar se bat spuma tare;
- se cerne faina si bicarbonatul, apoi se incorporeaza impreuna cu nucile in spuma de albus, cu ajutorul unei spatule, cu miscari largi de jos in sus;
- se toarna compozitia intr-o tava tapetata cu hartie de copt (18x28 cm tava mea), se niveleaza si se coace 25-30 de minute; cum n-am mai copt blat de albusuri cu nuca, am lasat-o cam mult la cuptor pentru ca partea de deasupra ramane mai alba decat centrul; cu toate ca a fost copt 40 de minute, blatul nu a fost prea sec si nici un avea gust de ars cum ar putea sugera culoarea);
- dupa ce s-a racit batul se desprinde de hartia de copt si se aseaza inapoi in tava, pe aceeasi hartie;
- se topeste ciocolata alba, la foc foarte mic in vas cu fund dublu sau la baie de aburi; se adauga uleiul si se amesteca bine, apoi se toarna peste blatul copt; se lasa la racit;
- se freaca cele 6 galbenusuri cu 50 g zahar;
-  se caramelizeaza restul de 150 g zahar; cand zaharul topit a ajuns la culoarea de caramel se adauga untul taiat bucati si se amesteca pana cand se incorporeaza complet;
- se adauga spuma de galbenusuri, treptat si amestecand continuu;
- se tine crema pe foc, amestecand, pana cand fierbe 5-6 minute, timp in care se si ingroasa;
- se ia de pe foc si se adauga nucile zdrobite (intr-o punga, cu sucitorul, nu foarte marunt).
- se lasa crema sa se raceasca, apoi se toarna peste prajitura; crema mea era cam tare deja asa ca am turnat-o calduta, motiv petru care ciocolata alba s-a topit pe alocuri;
- dupa ce s-a racit si acest strat se acopera cu ciocolata rasa.

Pofta buna!

P.S. Reteta-i furata dintr-un laborator de cofetarie in care ma aflam cu ocazia practicii "facute" in vederea obtinerii diplomei de mai jos. Am furat-o la propriu, pentru ca am intrebat daca pot sa copiez o reteta, mi s-a spus foarte pe larg ca retetele sunt secrete, fiecare cofetar o are pe-a lui etc-etc-etc de parca ere vorba cel putin de a opta minune a lumii si marca inregistrata pe de-asupra... Am gasit insa reteta super-secreta pe mai multe bloguri, aceeasi reteta,  motiv pentru care nu mai inteleg deloc de ce era atat de bine pazita cea din laborator, si nici nu mai sunt asa de sigura ca eu am furat-o.
Iata si diploma - inca nu stiu in ce mod, dar sper sa-mi foloseasca la ceva intr-o buna zi!

Bezele cu nuci

Mi-am amintit de pricomigdale pentru ca: 1. mereu imi raman albusuri cu care nu stiu ce sa fac si 2. mi-e plin podul de nuci....  Aceasta reteta e din cartea de bucate a Silviei Jurcovan, si cu toate ca acolo sunt numite "pricomigdale", mie mi s-au parut bezele in toata regula: exterior crocant, usoare, umflate, deloc gumoase sau ca un fursec cum imi amintesc eu ca ar fi pricomigdalele. Daca n-am dreptate cu categorisirea asta si stiti ca e altfel, spuneti-mi si mie. Pana una alta, le voi zice bezele cu nuca.

ingrediente:
- 3 albusuri
- 200 g zahar tos
- 200 g nuci macinate
- 1 lingurita esenta de vanilie (in carte era esenta de migdale dar am naturala de vanilie asa ca am folosit-o; se asemenea, cartea zicea si 20 ml rom, care mie nu-mi place deci nu am, si prea tarziu m-am gandit ca un lichior de cafea probabil ar fi mers in loc de rom);

metoda:
- se coc nucile in cuptor, la foc mic, 10-15 minute, scuturand tava din cand in cand;
- se lasa putin la racit, apoi se freaca nucile intre palme sa se desprinda mare parte din cojite;
- se macina nucile;
- se incinge cuptorul pe mediu;
- albusurile se bat spuma;
- se aseaza bolul cu spuma deasupra unui vas cu apa clocotita, la foc mic; se adauga treptat zaharul, batand intr-una; se mai bat pe baie de abur 5 minute, pana se intareste spuma, insistand cu telul pe peretii bolului; se adauga nucile macinate si esenta de vanilie si se amesteca bine;
- se ia din compozitia de bezea cu nuci de pe magini si nu se mai amesteca; se aseaza gramajoare de spuma in tava tapetata cu hartie de copt, la 2-3 cm distanta; se introduce tava in cuptor si se da focul la minim;
- se coc bezelele 25-30 de minute pana se rumenesc putin si crapa la suprafata; in primele 15 minute nu se deschide cuptorul.

Pofta buna!

Haioşe

Prima mea grija la taiatul porcului a fost sa pun deoparte osanza pentru haioşe, care sunt niste prajiturele din foietaj facut cu grasimea cruda de pe burta porcului (si nu cu untura de orice fel, cum am crezut eu in nestiinta mea de "copil de beton"). Ele se numesc haioşe, cu accent pe prima silaba, de la cuvantul unguresc pentru osanza (haj), si "haioase" cum sunt numite, gresit, uneori. Ele se umplu cu gem, unul nu foarte lichid si zemos pentru ca ar curge in tava, iar eu am facut cateva si cu nuca macinata. Foietajul cu osanza se lucreaza mai usor decat cel cu unt, nu a crapat deloc la impachetari, aluatul e foarte elastic, cu consistenta asemanatoare cu a plastilinei, iar foitele rezultate dupa coacere sunt cele mai fine, crocante si usoare ce le-am facut vreodata.
Am primit o reteta (si multumesc si pe aceasta cale), dar cantitatea de apa era... dupa ochi. Expresia mea preferata! Asadar am facut un studiu vast, analizand inca 4 retete (dintre care doua se bazau si ele pe ochi) si am ajuns la acest rezultat:

ingrediente:
- 650 g faina
- 3 galbenusuri
- 4 linguri otet
- praf de sare
- 300 ml apa minerala carbogazoasa
- 600 g osanza
- inca 250 g faina
- gem pentru umplutura; sau nuci macinate, amestecate cu zahar si un albus batut usor.
metoda:
- partea cea mai neplacuta, daca nu esti macelar: se curata osanza (se tine in cateva ape reci, apoi se curata pielita - n-am stiut nici eu ce-i aia, dar cand o vezi iti dai seama); se trece prin masina de tocat carne;
- se amesteca 650 g faina cu un praf de sare, galbenusuri, otet si apa minerala; se amesteca toate si se lasa deoparte 10 minute; se framanta aluatul timp de 10-15 minute (cu pauze, e voie; pauzele astea au rolul lor, glutenul se dezvolta si in timp ce aluatul sta);
- se amesteca osanza macinata cu 250 g faina;
- se intinde aluatul, pe blatul de lucru usor infainat, cat de subtire se poate (5-7mm); se unge cu o treime din amestecul cu osanza; se impacheteaza aluatul in 3, paralel cu latura scurta, apoi fasia rezultata se impacheteaza din nou in 3; se inveleste in folie alimentara si se pune in frigider pentru 30 de minute;
- se repeta de doua ori operatiunile intins -  uns - impaturit - racit, si se foloseste astfel tot amestecul de osanza cu faina; inainte de a folosi alautul se lasa mai mult la rece - eu l-am lasat pana a doua zi;
- se intinde aluatul pana ajunge la grosimea 2-3 mm (la prima tura, cu nuca, am intins alautul la aprox. 5 mm si mi s-au aprut cam umflate haiosele); se taie marginile cu un cutit bine ascutit si infainat;
- se taie patratele de aluat, se pune in centrul fiecaruia cate o jumatate de lingurita de gem sau alta umplutura; se lipesc doua colturi opuse si se preseaza putin marginile; sau se pot taia dreptunghiuri, care se idoaie paralel cu latura scurta;

- se coc haioşele la temperatura mare, pana se deschid foitele (la 200 grade C 10 minute), apoi se reduce caldura si se coc pana devin aurii (la 180 de grade, 15 minute - dar stati cu ochii pe ele, nu toate cuptoarele sunt la fel).
Se lasa la racit, apoi se cerne deasupra zahar pudra.

Pofta buna!

Whoopie pie x 3

Tema lunii decembrie 2013 pentru provocarea Daring Bakers (la care toti participantii pregatesc aceeasi prajitura, iar in 27 ale lunii toata lumea arata ce i-a iesit) au fost Whoopie Pies, de care doar in filme am auzit pana acum. Sunt niste prajiturele lipite doua cate doua cu crema, varietatea de arome atat pentru blat cat si pentru "lipici" fiind infinita. Am facut trei feluri si le prezint in ordinea in care mi-au placut mie.

WHOOPIE PIE CU DOVLEAC 

 Reteta adaptata si injumatatita de la Joy of Baking.

ingrediente (pentru 12 prajiturele):

- 200 g faina 000

- 1 lingurita praf de copt (5g)

- 1/2 lingurita scortisoara

- 1/2 lingurita ghimbir pudra

- varf de cutit cuisoare macinate

- praf de sare

- 110 g unt la temperatura camerei

- 175 g zahar tos

- 1 ou mare

- 220 g piure de dovleac 

pentru crema de branza:

- 100 g zahar pudra

- 50 g unt la temperatura camerei

- 200 g crema de branza de vaci

- 1 lingurita esenta de vanilie

- 1 lingura zeama de lamaie

metoda:

- se amesteca faina cu condimentele, sarea si praful de copt;

- untul si zaharul se freaca pana devine spumos; se adauga oul, esenta de vanilie si piureul de dovleac, apoi amestecul cu faina;

- se pun gramajoare de aluat pe tava cu hartie copt; cel mai bine e sa folositi o lingura speciala de inghetata, dar in lipsa se poate folosi o lingura obisnuita (cum am facut eu); se aseaza deci gramajoare de aluat lasand intre ele cam 5 cm distanta; se pot netezi putin cu degetele ude;

- se coc la 180 grade C, timp de 10-15 minute; sunt coapte cand scobitoarea iese curata;

- pentru crema se freaca bine untul, se adauga zaharul pudra, apoi crema de branza, zeama de lamaie si vanilia.

- se lipesc prajiturelele doua cate doua.

WHOOPIE PIES CU UNT DE ARAHIDE

ingrediente (pentru 9 bucati):

- 150 g faina 000

- 1/2 lingurita praf de copt

- 1/2 lingurita bicarbonat 

- praf de sare

- 60 g unt moale
- 50 g zahar
- 80 g unt de arahide
- 1 lingurita esenta de vanilie
- 1 ou
- 170 ml iaurt
metoda:
- se freaca untul cu zaharul si untul de arahide;
- se adauga oul, iaurtul si celelalte ingrediente; se amesteca pana se obtine un aluat omogen;
- se pune cate o lingura din aceasta compozitie intr-o tava, pe hartie de copt, la 5 cm distanta;
- se coc prajituricile la 190 grade C timp de 12-15 minute.
Ca sa nu ma mai complic cu crema, le-am lipit cu nutella.

WHOOPIE PIES CU CIOCOLATA

Reteta adaptata dupa cea de la Daring Bakers.
Crema de vanilie e interesanta, pentru ca nu contine ou, in schimb are unt si un gust pronuntat de lapte. Imi place mai mult crema clasica de vanilie, dar e bine de stiut ca exista si varianta asta.

ingrediente (16 bucati):
- 115 g unt
- 175 g zahar
- 1 lingurita praf de copt
- 1/2 lingurita bicarbonat
- praf de sare
- 1 lingurita esenta de vanilie
- 1 ou mare
- 40 g cacao
- 285 g faina 000
- 100 ml cafea
- 140 ml lapte (tocmai mi-am dat seama de ce au iesit mai plate decat trebuia: am pus 150 ml lapte...)
pentru crema:
- 125 g zahar
- 30 g faina
- 240 ml lapte
- 60 ml frisca
- 1 lingura esenta de vanilie
- 110 g unt (reteta zice 225 g, eu m-am oprit cand crema mi s-a parut potrivita ca si gust si consistenta)
metoda:
- se freaca untul la temperatura camerei cu zahar; se adauga oul, vanilia, cacaoa, sarea, praful de copt si bicarbonatul;
- se amesteca laptele cu cafeaua;
- se adauga la crema de unt, alternativ, lapte si faina;
- se aseaza cate o lingura de aluat pe tava tapetata cu hartie de copt;
- se coc la 180 grade C, 15-16 minute;
- pentru crema: se amesteca faina, zaharul, laptele si frisca; se pun la fiert, amestecand ocazional; se fierb 5-10 minute, pana se ingroasa, apoi se lasa la racit amestecand din cand in cand; cand e usor calduta se amesteca bine cu mixerul, adaugand treptat unt.

Pofta buna!


Blog-checking lines: The December Daring Bakers' Challenge had us all cheering - the lovely and talented Bourbonnatrix of Bourbonnatrix Bakes was our hostess and challenged us to make fun, delicious and creative whoopie pies! Delicious little cake-like cookies sandwiching luscious filling in any flavors we chose... What else is there to say but "Whoopie!"

Placintele cu prune

Aceste placintele au fost facute chiar in ziua in care am dat peste reteta, pentru ca aveam in frigider cateva prune care se cereau a fi mancate, si nu oricum ci intr-o prajitura. Prunele crude mi se par cam insipide, dar isi arata adevarata fata odata ce sunt preparate termic, le sta bine cu ceva mirodenii alaturi, iar invelite intr-un aluat fraged sunt de-a dreptul irezistibile! Placintelele astea nu se fac foarte repede, dar numai din cauza timpilor de racire a aluatului, in rest procesul de productie e floare la ureche, tzac-pac.

ingrediente:
- 100 g faina 000
- 50 g faina de grau integrala
- 1 lingura zahar
- un praf de sare
- 100 g unt rece
- 1 lingura smantana
- 1 lingurita otet
- 2 linguri apa rece
pentru umplutura:
- 250 g prune (la mine , 8 bucati)
- 1 lingura cu varf zahar
- 2 lingurite amidon
- 2-3 picaturi otet balsamic
- 1 lingurita rasa scortisoara
- 1/2 lingurita ghimbir macinat
- varf de cutit cuisoare macinate
pentru uns:
- 1 ou (spune sursa; eu am folosit doar albus, batut usor)

metoda:
- se amesteca fainurile cu sare si zahar; se adauga untul taiat cubulete; se amesteca cu varfurile degetelor, pana cand bucatile de unt ajung de marimea unui bob de mazare;
- se amesteca smantana cu otet si apa; se toarna acest lichid peste firmiturile de faina si unt; se amesteca cu o furculita pana se leaga aluatul; acesta se inveleste in folie de plastic si se lasa in frigider cam o ora - sau pana se intareste (daca-i graba mare, se poate pune in congelator 10-15 minute);
-  pentru umplutura, prunele se taie bucati, se adauga celelalte ingrediente, se amesteca bine;
- se intinde aluatul pe blatul usor infainat, se taie discuri cu diametrul de 8 cm; se aduna resturile de aluat, se framanta putin, se intinde din nou - in total ar trebui sa iasa 16 bucati, spune sursa, dar mie mi-au iesit doar 14 (si-un biscuit diform, ramas din resturile resturilor);
- se pune cate o lingura de prune pe jumatate din discurile decupate; se ung marginile cu ou batut, apoi se aseaza deasupra bucatile ramase, presand putin, sa se lipeasca; se inteapa placintelele  cu o furculita (pe acolo va iesi aburul) si se lasa in frigider o ora (macar jumate, daca nu mai avem rabdare);
- se incinge cuptorul la 180 grade C;
- se ung placintelele cu ou batut si se coc 35-40 de minute.

Pofta buna!

Prajitura cu pere si alune de padure

O prajitura simpla, nu exagerat de pacatoasa, pe care combinatia de pere si alune de padure coapte o ridica putin din randul plictisitoarelor prajituri englezesti de servit la ora ceaiului.

ingrediente:
- 100 g alune de padure
- 140 g faina 000
- 1 lingurita (3 g) praf de copt
- 150 g unt taiat cubulete
- 140 g zahar
- 2 oua batute usor
- 4-5 pere (aici, 4 pere cantarind 700 g)
- 50 g ciocolata amaruie taiata marunt
- gem de caise
- smantana pentru servit 
metoda:
- se incinge cuptorul la 160 grade C;
- se tapeteaza cu hartie de copt o forma rotunda cu pereti detasabili (diam, 20 cm);
- in timp ce cuptorul se incinge se pun alunele intr-o tava, la copt; se lasa 10-15 minute, pana se simte mirosul caracteristic si cojitele maro cad usor; se lasa alunele deoparte cateva minute, apoi se curata de cojite frecand alunele in palme;
- se macina alunele in robotul de bucatarie; se schimba cutitul cu piesa de plastic in forma de S; se adauga faina si praful de copt, se amesteca; se adauga untul, se amesteca pana compozitia seamana a firmituri; se adauga zaharul si ouale si se amesteca din nou, scurt;
- se scoate aluatul intr-un bol;
- perele se curata de coaja si de samburi; doua dintre ele se taie cubulete si se amesteca usor in aluat, impreuna cu ciocolata;
- se toarna compozitia in forma pregatita; celelalte doua pere se taie felii care aranjeaza deasupra aluatului;
- se coace prajitura 50-60 de minute (spune sursa; eu am lasat-o cam 75 de minute); e gata cand partea superioara e ferma la atingere (nu se simte ca o spuma ci ... ca o prajitura);
- se lasa la racit in forma 10 minute, apoi se scoate pe un gratar; se unge suprafata cu gem de caise incalzit.

Se serveste calduta sau rece, cu o lingura de smantana deasupra.

Pofta buna!

Sursa

Placintele cu prune si nuci

O minunatie de aluat, care se despinde in foite crocante, dar totusi fraged si foarte gustos - era si cazul sa aiba atatea calitati, la proportia faina:unt pe care o are de anume aproape 1:1.  Numele englezesc mi se pare foarte dragut, le zice "Hand Pie" adica placinta cat sa o iei cu mana, eu l-am tradus pentru ca nu-mi plac textele bilingve (adica ori vorbesti intr-o limba, ori in alta ...). Reteta provine de la King Arthur Flour unde placintelele sunt umplute cu afine, eu am gasit-o prin Crumbs of Love unde sunt umplute cu ceva fructe de padure canadiene. Cum aveam la dispozitie niste prune care se cereau consumate, si cum mama tocmai imi pomenise de  unul din gemurile preferate in copilarie, de care nu-mi amintesc nicicum, am umplut placintelele cu prune si nuci abia cazute din nuc. Dar se poate folosi orice fruct de sezon sau orice gem, aici important e aluatul care e absolut mortal!

ingrediente:
- 240 g faina
- 225 g unt gras
- 1/2 lingurita praf de copt
- 1/2 lingurita sare
- 110 g smantana fermentata
pentru umplutura:
- 225 g prune
- 1 lingura (10 g) amidon
- 3 lingurite zeama de lamaie
- 50 g zahar
- 2 linguri nuci taiate mare
in plus:
- ou pentru uns
- zahar
metoda:
-  se amesteca faina cernuta cu sare si praf de copt; se adauga untul taiat cubulete; se amesteca astfel incat sa ramana bucatele de unt de marimea unui bob de mazare - se poate face la robot, utilizand functia "pulse", sau cu degetele; se adauga smantana, amestecand de 2, 3 ori;
- se rastoarna aluatul pe blatul usor infainat, se framanta de cateva ori pana se leaga;
- se intinde aluatul pana ajunge un dreptunghi de aproximativ 20 x 25 cm; se impatura aluatul in 3, se intinde din nou cu sucitorul la aceleasi dimensiuni si se impatura inca o data; se pune intr-o punga de plastic si se lasa in frigider minim 30 de minute;
- pentru umplutura: se amesteca toate ingredientele intr-o craticioara care se pune pe foc mic; se lasa sa fiarba 5 minute, amestecand usor, pana incepe sa se ingroase compozitia; se lasa la racit;
- se scoate aluatul si se lasa in bucatarie 10 minute, apoi se intinde in forma de patrat cu latura de 36 cm (mie mi-a iesit ceva mai mic);
- se taie  in 4 pe ambele directii - ies 16 patratele cu latura de 6 cm;

-  se pune cate o lingurita plina de umplutura pe 8 patratele; celelalte 8 se taie in mijloc (ca sa iasa aburul), apoi se suprapun peste cele cu umplutura, se apasa marginile presand apoi cu o furculita sa fie bine sigilate pachetelele; mie nu mi-au incaput in tava decat 7 patratele jumate (intr-atat le-am facut de egale) iar restul de aluat si restul de umplutura le-am asamblat intr-o micuta galette;
- se ung placintelele cu ou batut, apoi se presara zahar tos;
- se coc aproximativ 20 de minute; se lasa putin la racit, apoi se ataca;  cu grija totusi, pentru ca o placintica are 200 de kcalorii numai din unt (nici nu are rost sa calculam caloriile aduse de restul ingredientelor ...).

Pofta buna!

Flaugnarde cu piersici

N-as fi stiut ce e acela "flaugnarde" daca nu era "Provocarea Secreta" gazduita in aceasta luna de Mihaela, care mi-a facut bucuria sa-mi repartizeze blogul In jurul Kadiei. Il cunosc de mult si astept cu nerabdare noile articole, poate din cauza ca vorbeste nu doar despre retete ci si despre alte doua pasiuni comune: cartile si calatoriile. Kadia m-a cucerit definitiv de multa vreme, cand a explicat intr-un comentariu pe alt blog niste chestiuni tehnice, mult prea tehnice pentru mine, din domeniul ei - ea fiind biolog - explicand termeni folositi incorect in respectivul articol prin care se cerea ajutor pentru un copil bolnav. Mi-am zis atunci: "Ia te uita, fata asta stie si altceva in afara de gatit!" si de atunci am ramas o admiratoare fidela. Iata ca tot de la Kadia am aflat ca flaugnarde este un fel de clafoutis (de care am mai facut, cu cirese, asa cum trebuie el sa fie, si cu caise - caz in care am gresit botezandu-l "clafoutis") care se numeste asa cand contine orice alt fruct in afara de cirese. Aveam piersici care trebuiau consumate, asa ca le-am folosit in loc de perele din reteta-model - pe care am urmat-o fara alte modificari. E o prajitura foarte buna si usoara, dispare din farfurie fara sa-ti dai seama - asta nu-i un lucru de dorit dar totusi, Kadia, iti multumesc pentru reteta si pentru ca am mai invatat ceva de la tine!

ingrediente:
- 65 g faina
- praf de sare
- 75 g zahar
- 180 ml lapte
- 2 oua mari
- 1/2 lingurita extract de vanilie (de care am uitat sa pun)
- 400 g piersici
- 15 g unt
- 25 g zahar
metoda:
- se incinge cuptorul la 220 grade C;
- se pun in vasul robotului de bucatarie faina, zaharul, sarea, laptele, ouale si vanilia; se amesteca bine;
- se spala fructele, se taie in sferturi; se pune untul si restul de zahar intr-o craticioara pe foc mic; cand s-a topit untul se adauga fructele; se lasa pe foc 2-3 minute, amestecand cu grija, sa fie acoperite se sos;
- se aseaza fructele intr-un vas cu diametrul 23 cm, se toarna siropul format, apoi compozitia cu oua;
- se coace prajitura 20 de minute, fara a deschide usa cuptorului.

Pofta buna!

Strudel cu visine

Strudelul cu visine e preferatul meu cand nu mai rezist mirosului si imi cumpar "ceva bun". Pana acum nu am reusit sa nu-mi fac singura, cu toate ca stiu sa fac strudel cu mere cu aluat facut de mine. A iesit ceva atat de bun incat am de gand sa pun visine in congelator, special pentru strudel - sa am provizii pe toata iarna!

ingrediente pentru aluat:
- 250 g faina
- 1 ou
- 20 ml ulei de floarea soarelui
- 100 ml apa calduta
- praf de sare
ingrediente pentru umplutura:
- 1 - 1.2 kg visine
- 200 g zahar
- 1 lingura zeama de lamaie
- 20 g amidon

metoda:
- pentru aluat - ingredientele si metoda sunt cele de la Strudelul cu mere;
- se spala visinele, se curata de codite, se scot samburii;
- se amesteca visinele cu zahar si zeama de lamaie; se fierb 10-15 minute, apoi se adauga amidonul dizolvat in 2-3 linguri de apa rece; se lasa sa dea in clocot, amestecand; se lasa la racit;
- se intind doua foi subtiri ca pentru strudelul vienez cu mere; se pune umplutura pe latura scurta a dreptunghiului de aluat, se ruleaza strans, se aseaza in tava pe hartie de copt;
- se coc la foc mediu (180 grade C) aproximativ 50 de minute, pana se rumenesc;
- se serveste la temperatura camerei, cu zahar pudra deasupra.

Pofta buna!

Savarina

Provocarea lunii trecute la Daring Bakers a fost savarina. Nu am facut-o atunci, dar nu puteam lasa sa treaca neincercata reteta unei prajituri care e intre preferatele jumatatii mele. Stiu sa fac savarine cu pesmet, dar pentru varianta cu aluat dospit inca nu gasisem o reteta de pastrat. Cu toate ca cea de fata ia mult timp (in mare parte din cauza pauzelor de dospit) si aluatul trebuie framantat insistent, se zice ca a iesit o savarina buna - deci va trebui repetata.

ingrediente:
- 350 g faina de paine
- 4 g drojdie uscata
- 30 ml apa calduta
- 6 oua la temperatura camerei, separate
- 75 g unt la temperatura camerei
- 20 g zahar
- 1 lingurita rasa sare
- 50 g unt pentru uns - tava, blatul de lucru, mainile, o racleta pentru aluat
penstru sirop:
- 1 l apa
- 225 g zahar
- coaja de la jumatate de lamaie
- 1 bat scortisoara
- 1 lingura esenta de rom
metoda:
- se cerne faina;
- se amesteca drojdia cu apa si 25 g faina; se acopera vasul cu folie de palstic; se lasa la dospit o ora;
- dupa 30 de minute se bat albusurile cu un mixer, la viteza mica pana devin o spuma alba moale; se adauga 270 g faina; se acopera bolul cu folie si se lasa deoparte 30 de minute; (se poate face amestecul tot cu mixerul si mai departe, daca "il tine"; al meu scotea sunete ciudate asa ca am trecut la amestecat cu lingura);
- se amesteca cele doua compozitii; se framanto-amesteca aluatul, iar cand se desprinde de peretii vasului se adauga un galbenus; cand e absorbit in aluat, se adauga o lingura de faina;
- se adauga galbenus nr. 2; cand e incorporat complet, se adauga zaharul, apoi inca o lingura de faina;
- se adauga galbenusul nr. 3, apoi sarea, apoi inca o lingura de faina; se continua adaugand pe rand cate un glabenus si o lingura de faina, pastrand ultima lingura de faina pentru final; se amesteco-framanta aluatul pana devine neted si elastic;
- se adauga untul, se amesteca bine, apoi se adauga ultima lingura de faina; se framanta in continuare pana aluatul nu se rupe usor daca e intins ci formeaza o pelicula din ce in ce mai subtire;
- se acopera vasul cu folie si se lasa aluatul la dospit 2-3 ore, pana isi tripleaza volumul;
- se unge cu unt o forma de savarina de 28 cm diametru;
- se unge cu unt blatul de lucru, o racleta pentru aluat si mainile;
- se rastoarna aluatul pe blatul de lucru si se fac 2-3 intinderi si impaturiri ale aluatului - adica se trage de "un colt" de aluat care apoi se aduce in centru si se preseaza putin; se ia apoi urmatorul "colt" imaginar din cele 4 sau 5 si se repeta operatiunea; teoretic se acopera apoi aluatul cu folie de palstic si se lasa 15 mintue la odihna, apoi se intoarce cu "lipitura" in jos, se da forma de bila cu ajutorul racletei, se gaureste in mijloc si se transfera in vasul pregatit; practic nu am reusit sa fac asta, cred ca din cauza ca aluatul meu nu era destul de bine framantat si era prea moale; l-am pus in vasul de copt intr-o maniera mai putin eleganta decat cea teoretica....;
- se acopera vasul cu folie, se lasa din nou la dospit o ora;
- se incinge cuptorul la 170 grade C; se coace savarina aproximativ 40 de minute, pana cand e maro-aurie la partea superioara;
- se scoate din forma si se lasa la racit pe un gratar; am insiropat-o dupa ce s-a racit complet, teoria spune ca asa absoarbe mai mult sirop decat daca e insiropata cat e calda;
- se fierbe siropul din ingredientele de mai sus; se pune savarina inapoi in vasul in care s-a copt si se toarna, incet, siropul;
- cel mai bine e sa fie lasata la insiropat peste noapte, punand-o cu vas cu tot intr-o punga de plastic - la frigider;
- se serveste rasturnata pe un platou, decorata cu frisca si capsuni.

Pofta buna!

Blog-checking lines: Natalia of Gatti Fili e Farina challenges us to make a traditional Savarin, complete with soaking syrup and cream filling! We were to follow the Savarin recipe but were allowed to be creative with the soaking syrup and filling, allowing us to come up with some very delicious cakes!