Pesto

Citind pe blogul Dianei o lunga si interesanta poveste despre pesto, mi-am facut curaj sa fac si eu acest superb sos italienesc, impinsa de la spate de busuiocul din fereastra care incepea sa dea semne de toamna (adica sa se ingalbeneasca pe ici pe colo). Nu stiu daca busuiocul meu e de Genova, "parmezanul" sunt sigura ca e doar cu numele "branza italieneasca pentru paste", adica de Napolact si nu de Italia, uleiul de masline e din Grecia, asa ca nu pot sa-i spun sosului meu "pesto genovez". Totusi are si el ceva  "ca la carte", si anume faptul ca l-am facut in mojar de marmura (desi undeva citisem ca trebuie facut cu pistil de lemn iar eu l-am folosit pe cel al mojarului).

ingrediente:
- 1 catel de usturoi
- 15 g frunze de busuioc
- varf de cutit sare grunjoasa
- 30 g samburi de pin
- 70 g parmezan
- 100 ml ulei de masline extravirgin
metoda:
- se spala frunzele de busuioc, apoi se usuca cu un servet;
- se paseaza in mojar catelul de usturoi cu putina sare;
- cand s-a format o pasta, se adauga frunzele de busuioc si inca putina sare; se zdrobesc, amestecand, pana cand busuiocul lasa o zeama verde;
-  se adauga apoi samburii de pin, si treptat si alternativ ulei si parmezan.

Culoarea sosului meu nu e cea mai imbietoare, poate din cauza ca am pus prea multa branza, dar arata bine pe niste paste integrale, diluat cu putina apa in care au fiert acestea,  cu cateva rosii (semi)uscate si extra-parmezan, iar gustul e absolut minunat!

Pofta buna!