miercuri, 30 octombrie 2013

Mere in ciocolata



Pentru provocarea semi-secreta a lunii octombrie 2013 Adela mi-a repartizat spre studiu si inspiratie blogul "Simplu si bun". Sunt convinsa ca sunt bune absolut toate retetele de-acolo, dar pentru celalalt termen din numele blogului n-as baga mana-n foc intrucat cei doi autori au multe retete sofisticate. As fi vrut sa pregatesc pere cu gorgonzola, dar lenea m-a impins la multa simplificare si am ramas cu un platou de branzeturi si fructe; as mai fi vrut sa fac gnocchi cu branza de capra - ideea asta chiar n-o las sa dispara, dar mai aman realizarea ei pana cand stelele se vor alinia corespunzator ...  Dar simplu si bun a fost desertul pe care am reusit sa-l fac, si anume merele in ciocolata (asa-i ca am gasit cea mai simpla reteta? ).



ingrediente:
- mere
- zeama de lamaie
- ciocolata (de preferat amaruie, de buna calitate, adica ciocolata adevarata, nu ceea ce se vinde de multe ori sub acest nume; eu am incercat cu ciocolata amaruie, cu ciocolata cu lapte si chiar cu ciocolata alba).
 
metoda:
- se spala cateva mere; se scot samburii cu ajutorul instrumentului special;
- merele curatate se taie felii subtiri care se inmoaie in zeama de lamaie; se lasa apoi sa se scurga putin, dupa care se usuca in aparatul de uscat fructe si legume - timp de aproximativ 4 ore; Daiana spune ca uscarea se poate face si in cuptor, la foc foarte mic; merele sunt gata cand sunt elastice (gumoase) dar nu se simt umede la atingere;
- ciocolata taiata marunt se topeste la bain marie, apoi se lasa sa se raceasca putin;


- se trec pe rand feliile de mere prin ciocolata topita si se aseaza pe hartie de copt unde se lasa pana se intareste glazura.


Pofta buna!

duminică, 27 octombrie 2013

La placinte, inainte!




Si zic placinte la plural, pentru ca am facut de doua feluri de placinte sarate pentru provocarea Daring Bakers din luna octombrie cu tema "savory pot pies".


PLACINTA DE PUI




Am mai facut ceva asemanator, dar de teama ca aluatul de sub umplutura ar putea ramane crud, atunci am ales varianta cu aluat doar deasupra, ca un capac. Reteta de azi, desi are un strat de aluat si sub umplutura - care e mai moale, oarecum cremoasa, decat varianta testata deja, a fost o supriza placuta pentru ca baza fost bine coapta ("no soggy bottom", cum ar spune cineva). Zona sensibila s-a dovedit a fi marginea placintei, unde se suprapun trei straturi de aluat, care ar putea foarte bine sa fie doar doua, situatie in care sigur s-ar coace perfect.
Mi se pare grozav la reteta asta ca poti folosi pui ramas de ieri, friptura de duminica sau carne fiarta in supa (nu ca mi-as aminti de reteta cand am carne de pui gatita si nu stiu ce sa fac cu ea ....).  Pentru placinta asta am fiert piept de pui impreuna cu un morcov si-o bucata de telina, sare si piper, cimbru si o foaie de dafin, si-asa am avut si supa necesara. 

ingrediente pentru aluat:
- 490 f faina (am pus 240 g faina 650, de paine, si 250 g faina 000)
- 10 g zahar
- 10 g sare
- 250 g unt rece
- 240 ml apa rece
ingrediente pentru umplutura:
- 2 linguri ulei
- 1 ceapa
- 2 morcovi
- 1 bucatica telina (depinde cat de mult va place telina, reteta zicea jumatate de cana, eu am pus mai putin)
- 3 g sare
- 55 g unt la temperatura camerei
- 45 g faina
- 500 ml supa de pui
- 120 ml smantana 15%
- 1/2 lingurita cimbru uscat
- 1/2 lingurita piper
- 425 g pui gatit
- 150 g mazare congelata
- 100 g porumb (nu era in reteta; era in frigider si trebuia consumat)
metoda:
- se amesteca faina, zaharul si sarea; se adauga untul taiat cubulete, se amesteca cu degetele pana cand bucatelele de unt ajung de marimea unui bob de mazare; se adauga apa rece, se amesteca cu ajutorul unei furculite; se framanta cu mana de vreo 10 ori, cat sa se adune aluatul; se formeaza doua discuri, se invelesc in folie de plastic, se lasa in frigider cel putin o ora;
- se caleste ceapa tocata aproximativ 5 minute; se adauga morcovii si telina taiate cubulete, se calesc toate inca 5 minute;
- se amesteca untul cu faina, obtinadu-se o pasta;
- se incalzeste supa; se adauga pasta de unt cu faina; se lasa sa fiarba, amestecand, pana se dizolva faina (e buna metoda, nu se fac cocoloase);
- se amesteca legumele calite, sosul din supa de pui, carnea taiata cubulete, mazarea si porumbul; se adauga sare, piper si cimbru;
- se incinge cuptorul la 200 grade C;
- se intinde una din bucatile de aluat, pe blatul infainat, pana ajunge la 5 mm grosime, cam 35 cm diametru;
- se aranjeaza foaia de aluat intr-o forma de placinta - diam. 25 cm; se pune umplutura; se decupeaza marginile aluatului;


- se intinde si cealalta bucata de aluat - diametru aproximativ 30 cm si se aseaza peste umplutura; dupa indicatiile retetei am taiat foaia de dedesubt cu rezerva mai mica, iar cea de deasupra am pliat-o sub cealalta - rezultand cele 3 straturi de care spuneam la inceput; e suficient daca marginile aluatului de taie la aceeasi dimensiune si se apasa apoi cu o furculita, pentru a se lipi bine;
- din resturile de aluat se pot decupa diverse forme pentru decorarea placintei;
- se coace placinta in treimea de jos a cuptorului timp de 45-50 de minute.




PLACINTA PIZZA MEDITERANEANA

 


Un aluat interesant, cu mai multa drojdie decat ar trebui daca am urma instructiunile de pe pachetul de drojdie, dospit peste noapte in frigider. Cred ca am intins aluatul prea subtire pentru ca s-a spart la copt in doua locuri, dar mi-a placut ideea si combinatia de gusturi. Din lipsa de anghinare am modificat umplutura fata de reteta propusa, am adaugat ciuperci si rosii uscate care mi s-a parut ca se potrivesc in ceva cu iz mediteranean. Placinta se poate coace intr-o tigaie metalica, ce poate fi pusa in cuptor; cum n-am asa ceva am copt-o in forma rotunda de 25 cm cu pereti detasabili.

ingrediente pentru aluat:
- 21 g drojdie uscata
- 5 g zahar
- 180 ml apa calduta
- 3 g sare
- 15 ml ulei
- 210 g faina pentru paine (650)
ingrediente pentru sosul de usturoi:
- 45 g unt
- 25 g faina
- 240 ml lapte
- praf de sare; piper
- 4 catei de usturoi tocati
- 45 g parmezan
ingrediente pentru umplutura:
- 280 g pui gatit taiat cubulete
- 2 cepe verzi (sau o ceapa uscata)
- 60 g cas de vaca
- 100 g feta
- 2 linguri ulei
- 600 g ciuperci champignon
- 15 g rosii uscate
- 60 g masline kalamata
- 1 lingurita oregano
metoda:
- se amesteca drojdia cu zahar si apa si se lasa deoparte cateva minute; se adauga faina, sarea si uleiul; se framanta aluatul, apoi se aseaza intr-un bol curat uns cu ulei si se acopera cu folie de palstic, unsa si ea cu ulei; se lasa in frigider peste noapte; se scoate cu o ora inainte de a fi folosit;
- se topeste untul; se presara faina, se amesteca, apoi se toarna laptele; se tine pe foc, amestecand, pana incepe sa fiarba; se adauga sare, piper, usturoi, se mai tine un minut pe foc; se stinge focul, se amesteca branza;
-  se incinge uleiul si se calesc ciupercile taiate felii, la foc mare; pana se evapora apa lasata;
- se amesteca puiul, cepele tocate, casul dat pe razatoarea cu gauri mari, feta sfarmata, ciupercile, rosiile uscate tocate, maslinele (fara samburi) taiate bucati, oregano; gustati: din cauza atator ingrediente sarate (feta, masline, rosii uscate) s-ar putea sa nu mai fie nevoie de sare;
- se incinge cuptorul;
- se rastoarna aluatul (care a stat o ora la temperatura camerei) pe blatul bine infainat; se scot gazele din el, cu cateva lovituri;
- se intinde aluatul astfel incat sa fie cu 30 cm mai mare decat vasul in care veti coace placinta; va fi subtire, folositi faina pentru a nu se lipi de blat - sucitor - maini ...; se aseaza in vas, se lipesc eventualele gauri; se pune umplutura, apoi se aduna marginile aluatului si se strang ca o bocceluta, se rasuceste putin si se taie surplusul de aluat; se presara sare, piper si oregano; se coace 30-35 de minute.


Pofta buna!

Hannah of Rise and Shine was our October 2013 Daring Bakers’ hostess and she challenged us to bake our own double crusted savory pot pies. Using any from-scratch crust and filling we choose, we were allowed to get completely creative with our recipe, showing off the savory flavors and fillings from our own home or region.

miercuri, 23 octombrie 2013

Prajitura cu pere si alune de padure



O prajitura simpla, nu exagerat de pacatoasa, pe care combinatia de pere si alune de padure coapte o ridica putin din randul plictisitoarelor prajituri englezesti de servit la ora ceaiului.



ingrediente:
- 100 g alune de padure
- 140 g faina 000
- 1 lingurita (3 g) praf de copt
- 150 g unt taiat cubulete
- 140 g zahar
- 2 oua batute usor
- 4-5 pere (aici, 4 pere cantarind 700 g)
- 50 g ciocolata amaruie taiata marunt
- gem de caise
- smantana pentru servit 
metoda:
- se incinge cuptorul la 160 grade C;
- se tapeteaza cu hartie de copt o forma rotunda cu pereti detasabili (diam, 20 cm);
- in timp ce cuptorul se incinge se pun alunele intr-o tava, la copt; se lasa 10-15 minute, pana se simte mirosul caracteristic si cojitele maro cad usor; se lasa alunele deoparte cateva minute, apoi se curata de cojite frecand alunele in palme;
- se macina alunele in robotul de bucatarie; se schimba cutitul cu piesa de plastic in forma de S; se adauga faina si praful de copt, se amesteca; se adauga untul, se amesteca pana compozitia seamana a firmituri; se adauga zaharul si ouale si se amesteca din nou, scurt;
- se scoate aluatul intr-un bol;
- perele se curata de coaja si de samburi; doua dintre ele se taie cubulete si se amesteca usor in aluat, impreuna cu ciocolata;
- se toarna compozitia in forma pregatita; celelalte doua pere se taie felii care aranjeaza deasupra aluatului;
- se coace prajitura 50-60 de minute (spune sursa; eu am lasat-o cam 75 de minute); e gata cand partea superioara e ferma la atingere (nu se simte ca o spuma ci ... ca o prajitura);
- se lasa la racit in forma 10 minute, apoi se scoate pe un gratar; se unge suprafata cu gem de caise incalzit.


Se serveste calduta sau rece, cu o lingura de smantana deasupra.


Pofta buna!

Sursa

duminică, 20 octombrie 2013

Piept de pui la gratar cu sos picant de prune



Combinatie perfecta pentru cei carora le place carnea cu fructe, adica eu ... (si inca vreo 2, 3 persoane?). Aici am pus sosul de prune langa piept de pui super-ultra-fraged la gratar, dar l-am incercat si cu friptura de porc. Cred ca oricine stie sa faca piept de pui la gratar, dar acesta pur si simplu se topeste in gura!  "Secretul " sta in marinarea carnii in ceva acid - poate sa fie vin, zeama de lamaie, dar mie cel mai mult imi place cu iaurt.
Sosul acesta de prune e inventia mea - ma mir si eu ca spun asta, intr-o era in care totul s-a inventat inainte sa ma nasc eu ... dar, in toate cautarile mele in carti sau prin "world wide web", n-am intalnit combinatia de prune cu amestec de condimente "old bay" care mi se pare foarte reusita. Amestecul de condimente "Old bay" poate fi cumparat de-a gata sau il puteti face singuri din urmatoarele: foi de dafin macinate, sare cu telina, boia iute, mustar pudra, piper negru, nucsoara, cuisoare, ienibahar, ghimbir, cardamom verde. In rest, e simplu.

ingrediente pentru sosul picat de prune:
- 300 g prune (proaspete sau din congelator)
- 2 cepe verzi
- 1 lingurita amestec de condimente "old bay"
- 1 lingurita otet
- 1 lingura de zahar
- 50 ml apa
- varf de cutit boabe de mustar macinate
- sare, putin ulei
pentru pieptul de pui:
- 1 piept de pui
- 150 g iaurt
- 2 linguri ulei de masline
- sare, piper
- 1 lingurita ustuoi granulat - sau 2 catei de usturoi tocati
- 1 lingurita oregano
metoda:
- se taie pieptul de pui in felii de aproximativ 1 cm grosime; se amesteca celelate ingrediente intr-o punga de plastic cu "fermoar", se adauga carnea, se inchide punga si se maseaza bucatile carne, sa fie acoperite de sos pe toate partile; se lasa in frigider cel putin 30 de minute, ideal cateva ore (5,6); bucatile de carne de pot gati pe gratar sau pe tigaia-gratar;
- pentru sos: se toaca ceapa, se caleste in putin ulei, apoi se adauga prunele fara samburi si taiate in jumatati sau sferturi si restul ingredientelor; se fierbe sosul la foc mic, amestecand din cand in cand, 10-15 minute, pana cand se leaga oarecum si capata o culoare visinie.


Pofta buna!

luni, 14 octombrie 2013

Rosii verzi prajite (sau sfarsitul unei aventuri)



Stiam din filmul cu acelasi nume ca exista rosii verzi prajite, si probabil nu m-ar fi tentat niciodata sa aflu cum se fac daca nu s-ar fi sfarsit abrupt aventura mea de gradinareasa2013. In toamna trecuta am recoltat semintele unei rosii mari si frumoase, primita special in acest scop, le-am spalat, uscat, pus in pachetele de hartie, pastrat cu grija peste iarna, pus in rasadnite langa geamul dormitorului in primavara ... Cam tarziu ce-i drept, dar dupa sloganul "mai bine mai tarziu decat niciodata", am scos rasasdurile in gradina, cu coji de oua pisate la radacini, le-am udat, am facut macerat de urzici pentru ele, le-am vorbit, le-am vizitat in fiecare zi de cateva ori, le-am legat cand au inceput sa se inalte, le-am rupt frunzulitele de prisos, m-am bucurat pentru prima rosie de abia 5 milimetri, le-am pazit de catelul-gradinar, am acoperit pamantul dintre ele cu iarba uscata, sa tina umezeala si racoarea acolo si buruienile departe ... O adevarata epopee, as putea povesti o zi intreaga aventura. Dar toamna asta care se crede iarna a fost de parere ca m-am distrat destul, si cu o bruma de inceput de octombrie total nelalocul ei mi-a taiat speranta de-a manca anul asta rosii din productie proprie, si asa m-am pricopsit cu cateva kile de gogonele. M-am documentat asadar cu privire la rosiile verzi prajite si am aflat ca sunt pur si simplu felii de gogonele facute pane, la fel de fara gust ca si dovleceii gatiti in acest mod, motiv pentru care se pot condimenta si se pot servi cu sosuri picante.


ingrediente:
- 5 gogonele
- 2 linguri de faina
- 1 lingurita rasa granule de usturoi
- 1 lingurita rasa sare, piper
- praf de cayenne
- 1 ou
- 1 lingura de lapte
- 3 linguri pesmet
- ulei pentru prajit
metoda:
- se taie gogonelele felii de 5 - 7 mm grosime; prima si ultima felie se arunca;
- intr-o farfurie se amesteca faina cu usturoi, piper cayenne, sare si piper;
- in a doua farfurie se bate oul cu o lingura de lapte;
- pesmetul se pregateste pe a treia farfurie;
- se trec feliile de rosii prin faina - ou - pesmet, ca la orice pane, apoi se aseaza pe o farfurie intinsa; mi se parea foarte complicata operatiunea, pana am aflat secretul: trebuie sa ai o mana uscata si o mana uda, in acest fel nu ti se formeaza pe degete maglavaisul pentru pane, si joaca de-a mana uscata - mana uda face sa fie foarte simpla distractia;
- se incinge ulei intr-o tigaie si se prajesc feliile de gogonele, cate 3-4 minute pe fiecare parte;
- se scot pe servet de hartie care absoarbe din ulei.
Se servesc cale. Aici, cu un sos facut din smantana si un fel de ketchup facut de mine.


Pofta buna!

marți, 8 octombrie 2013

Tarte cu iaurt si ghimbir




Cu putin timp in urma am facut aceste tarte si am fost foarte incantata de crema de iaurt cu sirop de artar si suc de ghimbir, dar cum din neatentie am gresit crusta (am pus o cana de fulgi de ovaz in loc de 1/3 ...)  tartutele cele bune erau in mare pericol sa ajunga in albumul cu greseli.


Tocmai atunci am aflat ca pentru provocarea "Dulce Romanie" din luna octombrie Cristina propune ca tema nu un ingredient care trebuie folosit, ci 3 ingrediente care nu trebuie folosite: faina de grau, zahar si ulei. Cum tartele astea aveau doar faina de grau (integrala, ce-i drept) din cele 3, si cum crema de iaurt este absolut minunata - a fost o premiera si pentru mine sa folosesc ghimbir intr-un desert dar e ceva ce trebuie incercat pentru ca aroma sa inconfundabila ramane subtila si se potriveste perfect cu toate celelalte, am refacut tartele inlocuind faina de grau cu faina de ovaz si faina de secara.


A iesit unul dintre cele mai sanatoase (dupa regulile mele), delicioase si rapide deserturi din cate am facut.



ingrediente:- pentru crusta (6 tarte cu diam 10 cm):
- 30 g fulgi de ovaz
- 75 g faina de ovaz
- 75 g faina de secara
- praf de sare
- 90 g unt
- 2 linguri sirop de artar
pentru umplutura:
- 300 g iaurt grecesc
- 2 oua
- 60 ml sirop de artar
- coaja rasa de la o lamaie
- 3 lingurite suc de ghimbir
Sucul de gimbir se obtine foarte simplu dintr-o bucata de radacina de ghimbir care se curata si se da pe razatoarea mica, apoi se stoarce bine intr-o strecuratoare mica, de ceai.
in plus:
- ghimbir confiat, fructe proaspete sau uscate; eu am folosit ghimbir confiat si pere.


metoda:
- se incinge cuptorul la 175 grade C;
- se amesteca fainurile cu fulgii de ovaz si sare;
- se pune untul intr-o cratita nu prea mare, la foc mijlociu; cand s-a topit untul se adauga siropul de artar, apoi amestecul cu faina; se tine totul pe foc, amestecand bine, pana cand se simte un usor iz de copt (2-3 minute);
- se imparte amestecul in 6 forme de tarta cu diametrul de 10 cm; de preseaza cu degetele pe fundul si pe peretii formelor; se lasa in frigider (cam 15 minute); pentru a fi mai usor de manipulat se pot pune toate formele pe o tava mai mare;
- pentru umplutura se amesteca iaurtul, siropul de artar, sucul de ghimbir si coaja de lamaie, apoi se adauga ouale batute usor;
- se umplu tartele cu crema de iaurt, din care mi-a mai ramas cam cat pentru inca o tartuta (s-a intamplat si la case mai mari, adica sursa, asa ca nu m-am impacientat; am pus compozitia intr-un vas mic de ceramica si am copt-o cu 3 minute mai mult decat tartutele);
- se coc 20-25 de minute, pana cand umplutura nu mai tremura daca scuturam tava;
- se lasa sa se raceasca in bucatarie 10 minute, apoi in frigider 2-3 ore.
Se servesc decorate cu bucatele de ghimbir confiat sau orice fructe proaspete sau uscate.


Pofta buna!

sâmbătă, 5 octombrie 2013

Rosii intregi in borcan




Inca una din acele retete atat de simple incat nu-ti vine sa-i spui reteta, te miri ca nu te-ai gandit singur sa faci asa ceva si parca nici nu-ti vine sa crezi ca e chiar atat de simplu... De cand am vazut-o la Codruta,  pun in fiecare toamna cateva borcane. Se folosesc iarna exact ca si conservele cu rosii de cumparat, cu diferenta pe care o aduce fiecare preparat de casa: stii ce-ai pus in el. Cel mai bine ar fi sa luam rosiile din propria gradina, dar sunt bune si din piata pana una-alta.

ingrediente:
- rosii mici
- apa
- zeama de lamaie, sau sare, sau ... nimic.

Am incercat varianta cu zeama de lamaie, am incercat si varianta cu o lingurita rasa de sare/borcan, si am incercat fara nici o adaugire - doar rosii si apa. Au rezistat la fel de bine in toate cele 3 variante.

metoda:
- se pune pe foc o cratita cu apa;
- se spala rosiile, apoi se pun cate 3-4 in apa care fierbe;
- se scot cu o strecuratoare dupa 20-30 de secunde si se pun intr-un vas cu apa rece;
- se curata rosiile de coaja si se aranjeaza in borcanele sterilizate, apasandu-le putin, cu grija;
- se umplu borcanele  cu apa in care au fost oparite, se adauga o lingurita de sare sau de zeama de lamaie sau nimic, apoi se strang capacele;
- se invelesc borcanele in hartie de ziar si se aseaza pe un gratar, intr-o cratita; se toarna apa, astfel incat nivelul acesteia sa fia cam 2/3 din inaltimea borcanelor; se pune la foc; cand apa incepe sa fiarba se face focul mic si se lasa rosiile la "dustanit" 30 de minute;
- se stinge focul, se acopera cratita cu capac (sau ziare) si se lasa asa pana cand borcanele se racesc complet, dupa care se depoziteaza in camara.


Pofta buna!
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...